....Odata, patru invatati insoteau o caravana in drumul ei prin desert. Intr-o seara, stand in jurul focului si uitandu-se la numeroasele camile ce se odihneau in apropiere, pe nisip, au inceput sa le laude si sa ridice in slavi foloasele pe care acestea le aduc omului.
20 iunie 2012
4 iunie 2012
A trecut ceva vreme...
...îmi
permit sa spun ca noi incercam si invatam aici zi de zi, cum sa traim
spiritualitatea practica, in legatura directa cu Creatorul. Sunt cuvinte mari,
dar pe propriul Spatiu de Iubire, aceasta este posibil, si se petrece putin
cate putin, in intimitatea sufletului, neobservabil din afara.
Dar sa nu
credeti ca asa ceva este rezervat doar oamenilor “spirituali”. Din contra.
Anastasia a redat lumii secretele tainuite de milenii de catre capii curentelor
spirituale. Tocmai asta pare atat de incredibil la Anastasia: a oferit pe
gratis, fara sa ceara plecaciuni sau 5% din venit, toate adevarurile legaturii
Omului cu Creatorul sau. Si nu ne vine sa credem. Cum, sa fie asa de simplu
totul? Da, dar necesita o mare schimbare in noi. Adevarul este mereu PUR si
SIMPLU.
Eu sunt un om obisnuit, om de rand. Sunt om ca si voi. Simplu, cu
defecte, cu calitati, cu sperante, cu temeri, dar am un VIS FRUMOS. Si am
inteles ca daca eu nu pornesc la realizarea lui, acum, nimeni nu o va face pentru
mine, si pentru copiii mei, si cand voi trece in lumea de dincolo, Cineva ma va
intreba:
Daca ai visat frumos, de ce nu
te-ai pornit la faurirea lui?
De ce nu ai avut curajul sa fii
fericit?
Eu ti-am oferit totul inca de la
inceput, restul a depins de tine!
Nu ma va intreba nimeni acolo,
daca mi-am platit creditul la casa, sau la masina, daca am mancat produse bio
de la supermarket, daca am folosit biodiesel la masina sau pungi si detergenti
biodegradabili, ori daca am “oferit” copiilor mei cele mai bune conditii in
oras unde ei sa-si poata face o cariera de succes. Acestea sunt doar scopurile
noastre zilnice construite in vizuina de beton, care doar fac posibila
construirea pe mai departe a altor noi vizuini de beton, necesare copiilor
nostri pe care cu atata zel si daruire ii aruncam inca de la gradinita tot in
plasa sistemului care te face sa tinzi catre maretul scop: o vizuina de beton,
fara datorii la banca, un automobil modern si o casa de vacanta undeva la
munte, la mare sau amandoua.
Oare
credeti ca toate acestea au vreo importanta in derularea Maretii Creatii?
Exceptand efectele distructive
pentru planeta si Univers, ale acestui mod de a ne “trai” vietile, am impresia
ca singurul efect bun ar fi acela de a ne trezi la un moment dat si a observa
lipsa de orizont cu care traim.
Ma
intreaba unii dintre voi, cum am reusit sa fac trecerea, cat de departe este
acum modul de trai de la oras fata de ce am acum, cum m-am adaptat, daca nu
tanjesc dupa ceva din trecut, etc. Sunt convins ca sunt intrebarile tuturor, si
raspunsul la acestea va fi de ajutor multora.
Insa
eu va pun o intrebare:
-Ce avem noi acum care ne aduce
fericire, implinire zilnica, sentimentul de bucurie a vietii...?
Am impresia ca sentimentul general
al omului de oras este de singuratate, de lupta cu grijile si datoriile
zilnice, nevoia de a reusi sa negociezi cu stresul si depresia care ne da
tarcoale adesea, impanate cu imaginea datatoare de speranta a weekend-ului in
care poti scapa de toate, sau a concediului in care poti sa te retragi undeva.
Dar chiar si in momentele de relaxare, nu esti complet abandonat, te bantuie
imaginea saptamanii care urmeaza, si in general a vietii fara speranta de mai
bine. Aproape toti oamenii se simt singuri, separati, nevoiti sa lupte pentru
ceva sau impotriva a ceva. Nu avem aproape deloc ocazia sa traim si sa simtim
sentimentul unificarii, ca in Univers nu exista lupta, invinsi si invingatori,
ca nimeni dintre oameni nu ar trebui sa fie de nici o parte a baricadei, ca
este destul pentru toti, si mai ales ca poti trai cu bucurie alaturi de
ceilalati si sa te bucuri de bucuria lor, de implinirile si realizarile lor, la
care te vei bucura sa fii cocreator. Stiu, toate acestea sunt doar idealisme
pentru viata salbatica din orase sau chiar de la sate.
Insa mai stiu ca toate acestea sunt
si posibile, daca, eu, tu , voi, cei care le doriti si le visati, va miscati
din pozitia in care stati acum pe raftul de supermarket al societatii actuale -
in care altcineva va veni sa va spuna ca sa ganditi si ce nu, ce sa faceti si
ce nu, la ce sunteti de folos si la ce nu, ce sa cumparati si ce nu, ce aveti
nevoie si ce nu, ce sa invatati si ce nu – si sa va luati viata in propriile
maini, visandu-va visul pe care doriti sa-l traiti, si sa porniti sa-l
impliniti. Intrebare: Ce ne tine in loc sa nu
pornim?
Teama?! Teama de noi insine si de
necunoscut?!
Lipsa visului, sau visul
incomplet!?
Lipsa convingerii ca visul se
poate realiza!?
Lipsa posibilitatilor materiale,
care vine tot din lipsa convingerii ca se poate!?
Acestea sa fie motivele lipsei de
actiune? Dar credeti ca altii nu au aceste temeri? Oare in alte tari de ce
oamenii se misca, de ce s-au pornit? Ce avem noi in minus, sau ce au ei in
plus? Totusi tara noastra are atat de multe posibilitati!
Motive putem gasi cu carul, insa fiecare
are in el raspunsurile pentru el insusi. Si va mai amintesc ceva ce ne-a spus
Anastasia: pentru a face schimbarea, este nevoie de SCHIMBARE. Cu alte cuvinte,
nu poti fi acelasi om de la oras care sa te muti pur si simplu intr-o
comunitate a libertatii si creatiei. Fiecare trebuie sa lase in urma ceva.
Trebuie renuntat la ceva, iar asta este foarte dureros. Constat asta la absolut
fiecare vizitator care si-ar dori sa se mute in comunitatea noastra.
Entuziasmul este mare, insa cand apare imaginea concreta a traiului aici, la
orizontul forului interior apare spectrul neputintelor personale, a lucrurilor
la care fiecare in parte va trebui sa renunte. Si nu este usor. Anastasia a
spus ca va gasi ea ceva pentru toti oamenii, care sa-i ajute sa renunte la ego,
mandrie, ingamfare, orgoliu... Cum pentru Vladimir a gasit metoda cu cele noua
genoflexiuni in fata directorului si angajatilor banicii de la care si-ar fi
primit banii, la fel s-a gandit la ceva si pentru noi. Iar genoflexiunile
noastre sunt reprezentate exact de ceea ce in intimitatea noastra nu ne
lasa sa facem pasul.
Visele
noastre sunt frumoase, si poate chiar credem ca le putem realiza. Dar pana nu
facem fiecare genoflexiunile proprii, accesul la o viata asa cum o visam, nu
prea se poate face. Nu putem ramane aceiasi oameni de la oras si sa ne mutam
aici. Cel mai indicat ar fi ca schimbarea sa inceapa deja de acolo.
Abia atunci simti ca poti trai in
varf de munte, sau la deal, la campie, la mare, sau unde te trege sufletul, pe
petecul tau de Patrie, unde sa-ti recunoasti Iubirea din tine, sa o poti
manifesta in afara, catre pamantul tau, catre plante, catre animale, catre
vecinii tai, de care chiar iti pasa. Si acolo vei incepe sa simti, vei invata
sa simti, si cu timpul vei avea certitudinea din interior, ca Vorbele
Anastasiei nu au fost goale, ci Universul, toata Creatia iti va raspunde prin
intermediul Spatiului tau de Iubire, la Iubirea pe care din fiinta ta, ca o
raza, tu o trimiti catre Creatie.
Eu nu stiam sa fac lucrul acesta.
Nici nu puteam sa-mi imaginez cum as face asta, insa aveam presimtirea ca este
posibil, si ca aceasta interactiune se poate naste. Am presimtit adevarul din
spatele cuvintelor Anastasiei, am “simtit” logica divina in toate acestea, ca
si cum ele erau implantate in mine inca de la nasterea mea din Dumnezeu, si
doar am inceput sa mi le reamintesc. Si daca tot am riscat in viata mea de o
gramada de ori, si de multe ori am pierdut, am zis sa ma mai risc si cu asta,
sa incerc sa traiesc pe Spatiul meu de Iubire, iar Iubirea
atotcuprinzatoare sa raspunda Iubirii care timid din mine se revarsa catre
plantutele, pomii, animalutele, de pe spatiul meu.
Si acum invat!
Incet, incet experimentez cum este
sa trimiti din preaplinul tau, si apoi sa observi instantaneu revarsandu-se inapoi
catre tine. Nu sunt un sfant, un spiritual, un invatat. Am citit carti de
spiritualitate, insa fara fapte nimic din toate cele citite nu capata valoare.
Am presimtit ca reconectarea Omului direct cu Creatia prin intermediul unui
petec de pamant, este un mare secret care a fost tainuit cu “sfintenie” de-a
lungul mileniilor, deoarece ar fi permis oamenilor sa fie direct conectati la
EL. N-ar mai fi avut nevoie de nici o religie, de nici un indrumator. Acesta
este lucrul pe care multi nu-l pot intelege sau accepta. De aceea in oranduirea
actuala a omenirii, foarte putini oameni au petecul lor de pamant. Pentru ca
fortele care inca mai carmuiesc peste oameni stiu ca prin pamant, prin legatura
directa, fiecare Om ar putea fi conectat direct la Creatie si ar putea intelege
toate minciunile si masinatiile din lume, fara stiri sau filme documentare.
Nu pot sa
va spun cum se face, dar incepi sa simti mai multe decat credeai ca ai putea.
Pur si simplu din cand in cand, pe Spatiul tau de Iubire, simti ca iti mai vine
cate-o idee, de care apoi te minunezi si tu cata intelepciune contine. Chiar si
greseli daca faci, dupa o vreme, iti dai seama de ele. Plus ca incepi sa scapi
incet, incet, de o multime de false pareri despre tine insuti, despre nevoile
care credeai ca le ai, de unele temeri pe care le aveai. Aici am constatat ca
nu ti se pot intampla lucruri mai rele, ci tot mai bune, mai frumoase. Sau in
cel mai rau caz poti ramane asa cum ai venit.
Cea mai
evienta este aici schimbarea care incepe sa se accelereze in propria persoana.
Chiar si oamenii care vin in vizita pentru 3-4 zile pleaca “intorsi”,
schimbarea incepe sa se produca in ei. Dupa sase luni nu mai esti acelasi care
ai venit. Si fara sa urmezi o practica spirituala. Pur si simplu locul te
invata, te schimba, te modeleaza, pentru ca tu in mod constient ti-ai deschis
inima, mintea, spiritul catre aceasta posibilitate. Schimbarea incepe sa se
produca cand apare CONSTIENTA. Aici am inteles de ce oamenii care traiesc de o
viata la tara (cu putine exceptii) au aceleasi idealuri dar si probleme ca
oamenii de la oras, desi ei sunt totusi in mijlocul naturii. Deoarece ei nu
stiu ca pot avea o legatura constienta cu pamantul lor, si implicit cu Creatia.
Si mai
este ceva. Nu doar propriul spatiu te schimba, ci si legaturile umane cu
vecinii, comunitatea. Aici iti cunosti vecinii, nu este ca la bloc. Si mergi si
ajuti. Primesti ajutor. Dar cel mai frumos este ca se tes legaturi umane. Simti
ca primesti energie cand lucrezi ceva pe spatiul vecinului tau, faci ceva
impreuna, vorbesti, razi, creezi, vii cu idei, dar cel mai frumos este ca pleci
cu idei de acolo. Si pleci bucuros. Pentru ca acolo se vede si energia ta pusa
in fapte, pentru ca acolo vezi un om bucuros ca ceva a crescut mai repede pe
locul lui, pentru ca acolo nu poate apare invidie, pentru ca acolo nu ai putea
vreodata sa strici ceva, unde si tu ai implicat fiinta ta. Pentru ca ti-ai
petrecut un timp cu oameni, creativ. A fost co-creatie apoi fericire
de la a sa contemplare, nu te-ai prosternat in fata tv-ului sau
computerului de unul singur, intr-o lume virtuala, de ganduri virtuale,
sentimente virtuale, fara finalitate, adica fara fapte.
~~~~~~~~~~~
Toate acestea le-am visat si am crezut ca se pot realiza. Si iata ca incet
incet, toate se intampla dupa voia noastra. Va doresc si voua tuturor sa va
luati curajul sa visati si sa credeti ca visele voastre pot deveni realitate.
Si intr-o zi veti constata ca lumea in care traim se va fi schimbat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)