Interviu cu Alis

Alice, romanca de 26 de ani care a născut în pădure... - Cine eşti? - Un om liber. - Alice, de ce altfel? De ce Norvegia? De ce acest stil de viaţă? - Altfel pentru că se poate mai bine decât am fost educaţi să credem, pentru că nu sunt de acord cu standardele societăţii moderne, pentru că am alte valori care să îmi ghideze viaţa. Norvegia, din întâmplare. Personal nu cred în graniţe şi state, pentru noi e vorba de o zona geografică care e încă verde, neaglomerată şi unde oamenii sunt mai putin deranjaţi de existenţa noastră în pădure. Traim astfel pentru că ne place să fie simplă şi pasnică viaţa de zi cu zi, fiindca e mai comod să iau morcovul din grădină decât a munci să ai bani să cumperi leguma de la cei ce muncesc să o aducă la tine de la cei care muncesc să o crească (şi la randul lor suferă de foame- vezi Africa, cel mai mare producator de legume şi fructe). - Ce părere are familia ta din România despre alegerea ta? - Familia din România se bucură pentru bucuria noastră şi înţeleg că confortul nostru constă în a trăi sănătos şi cât mai natural, liberi şi conectaţi cu noi înşine şi Divinul Univers. - Cum ai putut renunţa la confortul unei locuinţe ca să trăieşti în sălbăticie? - Pentru mine este mai comodă o locuinţă pe care am ridicat-o cu mâinile mele, unde tot ce mă înconjoară provine din natură şi deci însuşi praful este mai sănătos decât praful metropolei, unde nu sufăr de stres în legătură cu menţinerea parchetului lucios şi exersez mai multă flexibilitate mişcându-mă pe podeaua cu blănuri de elan decât pe canapeaua modernă dar ne-ergonomică. În plus, mai tot într-o locuinţă tipică secolului 21 are la baza plasticul şi o mulţime de alte produse dăunătoare mediului şi, din principiu, nu pot susţine astfel de industrie. Ca şi alternative se construiesc din ce în ce mai multe case pasive în toate colţurile lumii, ceea ce implică folosirea materialelor organice şi reciclarea şi independizarea de la furnizorii de energie termică. - Cum te poţi descurca în lume fără bani? - Lumea funcţioneză fără bani, ireală credinţa că sunt o necesitate pentru a exista! - Ce mănânci, cu ce te îmbraci, cum reuşeşti să călătoreşti prin lume fără bani? - Mănânc multitudinea de oferte ale naturii vegetale, fără produse animale şi fără să cumpăr şi susţin ambalaje de plastic, aluminiu sau aditivi gen E-uri. Pădurea de acolo ne-a oferit o grămadă de plante pe care le-am uscat şi am făcut făine pentru iarnă, am găsit aruncate în spatele magazinelor grămezi de legume pe motiv că castravetele e strâmb sau saci de cartofi aruncaţi fiindcă un cartof din 2 kg s-a stricat, şi plante în ghiveci pe care le-am plantat în grădină pe munte şi ne-am condimentat mâncărurile, fructe am uscat şi păstrat pentru iarnă. Am fost culegători şi cultivatori prin întreaga lume, coaja de banană şi sâmburii le arunc pe pământ, nu la gunoi să fie arse, şi astfel contribui la fertilizarea solului şi ofer oportunitate de viaţă unui pom fructifer. Mă îmbrac cu haine din fibre naturale, primite sau găsite, căci industria monocultură a bumbacului mă preocupă de asemnea. În plus, nu doresc să inspir fibrele de plastic din modă polyacrylică şi îmbuibate cu bisfenol A. Călătoresc cu forţa proprie: avem o bicicletă daneză cu 3 roţi. Când este prea plin de poluare şi metale grele pe drumurile aglomerate de maşini diesel, călătorim cu ocazia măcar că astfel ar merita mai mult folosirea maşinii pentru mai mult decât un pasager. Cu toate că s-ar putea folosi cu succes transportul rapid cu maşina motorizată electric sau cu apă sau cu aer sau magnetic. Trenul este o opţiune interesantă, dar cu pretenţii monetare absurde. - Ai născut în sălbăticie un copil perfect sănătos. Pentru secolul în care trăim e şocant. Cine a fost alături de tine? - Aio a venit pe lume în mâinile tatălui său. Încă consider că naşterea este un act perfect natural şi normal pentru corpul unei femei, deci cum nu mă credeam bolnavă să am nevoie de asistentă medicală, ci doar însărcinată, am considerat ca evenimentul să implice doar pe cei responsabili de venirea sa pe lume, anume părinţii. Am născut pe fratele său în spital şi am suferit tratament dezamăgitor din partea sistemului medical cu practici obstetrice standard. - O femeie lăuză are nevoie de medicaţie, de creme şi pastile, de un mediu steril. Nu îţi e teamă de infecţii? - Din moment ce corpul a fost deja obişnuit cu bacteriile din mediul de viaţă, pentru copil este practic mai sigur să sosească pe lume în casa unde a trăit mama, decât într-un spital plin de viruşi. Am avut ca şi alternative pentru posibile complicaţii postpartum ceaiuri (coada şoricelului şi traista ciobanului). - Care sunt principiile de viaţă după care te ghidezi? - Cred în traiul liber şi fericitor. Iubire în loc de frică, conştienţă în loc de ignoranţă, acceptare şi pace interioară în loc de spirit competitiv şi automutilare de dragul rigorilor absurde ale societăţii. - Care este mesajul tău către lume? - Deschide ochii ! Deschide sufletul ! Diferenţiază nevoile reale de constrângerile modei şi orgolii absurde. Trăieşte conştient de ce faci, de ce mănânci şi de cum influenţezi întreaga lume, căci toţi contăm şi Toţi suntem Unul!

Sunt doar la un gând distanţă

Am primit de la o prietenă dragă sufletului meu un mail simplu cu nişte cuvinte care o impresionaseră puternic. Le-a găsit ca motto intr-o poveste ce-o citea cu fiul ei.  Ea mi le-a trimis mie, pentru că aşa a sfătuit-o Iubirea. Vi le trimit si eu vouă, pentru că vă iubesc:

 ¨Faptele savârşite de oameni sunt de 3 feluri: conform firii, mai prejos de fire şi mai presus de fire. Firească este pacea, împotriva firii este duşmănia şi mai presus de fire sunt iertarea şi binele dezinteresat.¨

                                      Sfântul Atanasie cel Mare.

Sunt doar la un gând distanţă de voi, de dragul meu Spaţiu de Iubire, de fagul bătrân şi de mestecenii iubiţi. Uneori mă amuz închipuindu-mi că de fiecare dată când gândul mă poartă catre casă, mă şi mă materializez pentru o clipă acolo.... o clipă numai, înmulţită c-o mie... Nu vă speriaţi dacă vedeţi ceva clipind printre pomişori – sunt eu.

Şi abia aştept să revin.

Ana

Alis in tara minunilor

Alice, o româncă de 26 de ani, trăieşte de un an într-o pădure din Norvegia, iar în urmă cu 3 luni a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă, într-o colibă de chirpici. Alice s-a născut şi a locuit în Sinaia, însă de câţiva ani a decis să trăiască altfel, departe de graniţele ţării noastre. În urmă cu 3 luni, a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă, pe care a născut-o într-o pădure din Norvegia, acolo unde este casa ei de mai bine de un an. O cunosc personal pe Alice, ba mai mult, îmi este prietenă de la 4 ani: „Am făcut grădiniţa împreună, am jucat şotron şi prinselea, ne-am completat una alteia în oracol, am fost la olimpiade împreună şi ne-am împărtăşit secrete de adolescente. A fost mereu specială. Altfel. Deosebită. Era ceva în privirea ei, un dor nemărginit, inexplicabil. O fată visătoare, caldă, bună, pasionată de cer, de culori, de joc şi infinit. Citea mult şi iubea mult. La şcoală era privită suspect de colegi, iar integrarea nu i-a fost niciodată uşoară. Orele de curs o plictiseau, erau prea seci pentru ea, prea limitate, prea înguste. Prefera să se retragă în universul cărţilor. Pentru că da, mintea ei ascuţită şi însetată de cunoaştere găsea acolo răspunsuri. Adolescenta rebelă a abandonat liceul în clasa a 11- a, dedicându-se unei poveşti de dragoste pe care părinţii nu au înţeles-o. Rodul acelei iubiri este David, un copil superb care astăzi locuieşte cu tatăl lui, în Sinaia. Acum 4 ani am primit un mesaj de la ea pe Facebook. Îmi spunea că e...prin lume. Că o descoperă şi o celebrează, că şi-a îmbrăţisat destinul şi a ales să trăiască altfel. Şi atunci am înţeles dorul din privirea ei de copil: îi fusese dor să fie liberă. Trăieşte de un an în pădure.” După un periplu fabulos prin lume, după ce a bifat destinaţii exotice şi a trăit în cele mai neconvenţionale locuri, în aşezări de oameni ce îşi duc existenţa altfel, după alte principii, Alice s-a stabilit în Norvegia. Ea şi iubitul ei, un cântăreţ norvegian ce îi împărtăşeşte crezurile, trăiesc simplu, liber...în pădure. Nu folosesc bani, nu cred în sisteme, în guverne şi politică, nu consumă carne şi nu sunt dependenţi de confort şi lux. Drept urmare, cei doi locuiesc într-o colibă pe care şi-au construit-o singuri în două săptămâni. Se încălzesc cu lemne şi beau apă din râu. Nu îşi fac vaccinuri şi nici controale medicale, dar iubesc natura şi fac tot ceea ce le stă în putere să o salveze. Cultivă legume, reciclează, militează împotriva poluării şi a încorsetării gândirii de către un sistem bolnav şi a manipulării în masă. În pădure au un laptop ce se încarcă de la baterii solare şi, un mic compromis al tehnologiei, un stick pentru Internet. Aşa ţine Alice legătura cu David, copilul rămas în România. Nu l-a abandonat cum ar crede unii, ci l-a lăsat să aleagă stilul de viaţă pe care şi-l doreşte. Copilul vrea să trăiască alături de tată, iar, de curând, şi-a exprimat dorinţa să vină în Norvegia să o cunoască pe surioara lui. Fetiţa născută în pădure Micuţa de 3 luni a fost născută de Alice în pădure. Da, aţi citit bine. Alice a adus-o pe lume asistată doar de iubitul ei. Fără pastile, anestezii, medici sau mediu steril, epidurală sau moaşe. Aio este un copil perfect sănătos, iar mama se simte extraordinar. Ce curaj, ce nebunie, ce inconştienţă ar spune unii! Foto: Micuta la câteva zile de la naştere, şi tatăl ei Articol preluat din revista Unica

Impresii de la intalnirea cititorilor cartilor Cedrii Sunatori ai Rusiei

La sfârşitul lunii august 2012 a avut loc o întâlnire internaţională a cititorilor cărţilor Cedrii Sunători in Ungaria. Ca şi locaţie a fost in partea vestică a Ungariei aproape de graniţa cu Slovenia in satul KISRAKOS. După 12 ore de mers cu maşina am ajuns la destinaţie. Aici ne-au întâmpinat gazdele noastre Bela şi Anamaria cu o deosebită căldură şi pot să spun că ne-am familiarizat repede cu locul şi oamenii de aici, nu doar gazdele ne-au primit cu o deosebită deschidere ci si ceilalţi care erau “participanţi” ca si noi la această întâlnire. Prima impresia a mea era ca toţi erau de ai casei dar dupa ce am stat de vorba cu ei am înţeles că unii de acolo de fapt erau ca si noi, la prima întâlnire. Ne-am instalat corturile, am facut un duş în aer liber dupa care am “bucătărit” cu gazdele un BOGRACS de 30 de litri, vegetarian deosebit de gustos făcut la un mic foc de tabără la care au început tot feluri de discuţii: -despre volumele traduse pînă acum, cum este perceput impactul acestor cărţi în rândul lumii moderne -despre relatia omului cu natura şi în special relaţia omului cu animalele sălbatice (gazdele noastre ne-au povestit despre viaţa cerbilor care sunt vânaţi lîngă casa lor si cum se luptă cu vânătorii pentru a proteja viaţa animalelor sălbatice, ne-au povestit despre călătoriile lor în savana Africană şi au fost teme foarte interesante despre reacţia animalelor la acţiunile noastre de dominare, respectiv de frică faţă de ele) -despre importanţa gasirii soiurilor de plante, de pomi fructiferi care nu au fost modificaţi genetic. Pomi fructiferi care rezista la condiţile meteorologice si nu necesită îngrijire cu diverse soluţii chimice. Pomi ale căror roade sunt mai slabe din punct de vedere cantitativ dar superioare calitativ. Am stabilit că a doua zi o să vizităm pe cineva care ne poate da mai multe informaţii legate despre pomii fructiferi “străbuni”. Nu am simţit cît de repede trece timpul, doar copilaşii care au fost cu noi doreau să meargă la culcare, era şi cazul că deja trecuse de miezul nopţii. Astfel că fiecare cum am simţit ne-am dus la culcare unii au mai rămas să povestească. Pe cer au început să apară nori şi se puteau urmări jocul de lumini ale fulgerelor. A doua zi dimineaţa am plecat în vizită la cineva care avea pomi fructiferi din soiuri vechi. Acesta ne-a povestit despre istoria locului (anii 900-1000) şi cum au fost deportaţi de armata Austriacă oameni din Ardeal să stea să aibe grijă de graniţa de pe atunci şi acestia au avut o alimentaţie bazată mai mult pe hrană vegetariană. Am aflat ca de atunci au mai rămas peste 80 de soiuri de meri, de peri, cireşi. Fiecare soi de mar era folosit la ceva anume, de exemplu: mere pentru oţet, mere pentru a fi uscate la soare, mere pentru suc care puteau ajunge si la 500 gr. bucata, mere pentru placinte, mere dulci pentru consum direct care puteau sa stea şi 4-5 luni in fîn sau grâu, mere timpurii de iunie, sau mere de toamna, sau mere şi pere care rezistau pina la -10 grade Celsius, pere pentru obţinerea alcoolului. Acest alcool era folosit de multe ori în locul spirtului sanitar ca şi dezinfectant cu capacităţi vindecătoare deosebite. Am aflat multe lucruri pe care in viaţa de zi cu zi nu le-aş fi dat atenţie. De aici am mai vizitat o gospodărie a unui fermier (pe nume LACI ) care trăieşte asemănător cu viaţa descrisă in cărtile ANASTASIEI. Am ajuns înapoi la gazdele noastre după ora 15.00 şi pentru că vremea era ploiosă am rămas in casă să vizonăm cîteva filme despre permacultură (agricultură biodinamica practicată la 1000-1500 metri altitudine ) despre o comunitate Rodnoje din Rusia, şi filmele despre Megre. Cei care nu doreau să asiste la filmuleţe duceau tot feluri de alte discuţii. Una din temele cele mai importante a fost despre învăţământ. Despre şcoala lui Shetinin şi necesitatea schimbării în învăţământ a modului de lucru între profesori şi elevi. Copii care ar trebuii educaţi fără dominare şi fără a insufla frică (frică de examene), despre sistemul actual de învăţământ în care se bombardează copii cu teorie La sfârşi lui sunt profesorii care aplică practic în viaţa de zi cu zi materia ce o predau���������������������������Shetinin se lucrează practic ceva după care se caută explicarea aplicaţiei în mod teoretic. Din discuţiile cu cei din Ungaria am observant că omul modern nu ar fi în stare să se descurce singur, în cazul în care ar rămâne în pustiu. Şcoala de azi nu te pregăteşte pentru viaţă ci doar dă diplome fără de care nu ai cum să te angajezi în societate. Sunt foarte mulţi copii care fac şcoala pentru că dă bine să ai o diplomă pentru că părinţi îi obligă. Copii nu-şi mai ascultă sufletul pentru că societatea nu-i lasă. Oraşele mari, metropolele scot mii de oameni cu diplome care nu sunt în stare să se auto susţină singuri. Aceştia dacă ar ajunge să rămână izolaţi ar muri pentru că nu ar şti ce să facă. Au fost discuţii pe necesitatea legării şcolii de natură. Şcoala generală ar trebui să fie astfel organizata încât după terminarea ei să poţi să te descurci în cazul în care rămâi singur. Să ai implantat în fiinţa ta elementele generale de viaţă . Ar urma şcoala profesională sau liceul. Cei care termină aceste şcoli ar trebui să fie în stare să înveţe pe alţii (să tindă să fie un profesionist în ceea ce face). În cazul liceului ca şi al facultăţilor sunt multe materii care nu folosesc în viaţă. De exemplu la terminarea liceului ar trebui să şti să-ţi gestionezi viaţa singur. Din vorbă in vorbă s-a facut deja ora 1.00 şi ne-am dus la culcare. Afară tot ploua aşa că am fost obligaţi să ne cerem sub un acoperiş şi am vorbit cu fermierul LACI baci să ne primească la el la fermă. Astfel am aflat de la el de ce în loc să-şi cumpere o casă a preferat să cumpere o fermă de vaci pe care a modificat-o ca şi locuiţă. Răspunsul lui era: L energia foştilor stăpâni. Cind cumperi o casă nu ştii ce energii au fost acolo. În schimb energia animalelor este mai apropiată de cea a naturii şi este într-o armonie mai mare cu universul decît cel al oamenilor . De asta el a preferat să se mute într-o fermă. Lucru confirmat de noi dimineaţa la trezire cind ne-am dat seama că nici nu ne-am întors de pe o parte pe cealaltă cu toate ca am dormit pe jos in sacii de dormit. A urmat ziua de duminică cu un soare care nu ne prea îndemna să ne întoarcem acasă. Ne-am despăţit de oamenii care au mai rămas, de gazdele noastre prin îmbrăţişări lungi şi cu sentimentul că ne cunoştem de foarte multă vreme. Poate şi din cauza că deviza gazdelor era: “La noi nu există cuvintele TREBUIE sau EU VREAU CA TU SĂ FACI ASTA” Fiecare a făcut ce a simţit el să facă. Dacă vroiai te odihneai, puteai participa la bucătărie, te plimbai in natură, te jucai cu câinele sau copii. Nu era nici un program stabilit de cineva anume ci au venit idei din discuţiile dintre noi, acestea au născut dorinţe care au devenit de fapt program pentru a doua zi (program ce nu era bătut in cuie). Acum cind ma gindesc la ce a fost încep să înţeleg cum se derulează de fapt stabilirea programului copiilor din şcoala lui Shetinin. Cred că în viitor putem să facem şi la noi în ţară astfel de întâlniri din care o să avem doar de câştigat. Lansez pe această cale o invitaţie către cei doritori, să vină cu propuneri pentru o locaţie de a organiza o astfel de întâlnire a cititorilor cărţilor lui Megre, pentru a ne cunoşte şi a lucra împreună în viitor. Pace Lumină şi Iubire Atty

Când faci cu plăcere...

Atunci când faci cu plăcere, chiar pasiune, un lucru, devii canal pentru Divinitate. În acel moment, trăiești în Acum. Nu în trecut, nici în viitor. Dacă se poate face o listă a celor mai importante idei ce vin către noi din numeroase surse de spiritualitate, pentru a ne ajuta, cred că printre primele este a viețui în prezent.

Pentru mine, cel mai bine funcționează lucrul cu elementele de culoare.

Iată câteva din lucrări. Sunt picturi pe sticlă, respectiv pe farfurii transparente sau albe, cât mai simple, sau  pe sticlă tăiată după dorință. După realizare, toate sunt supuse temperaturii ridicate, astfel încât vopseaua a aderat la sticlă și a căpătat mai mult luciu, vasele putând fi și folosite.

Dintre toate, a doua pictura, cea ca o mandală albastră, si cea de a patra, cu oamenii-comunitate, sunt de vânzare. Cine vrea să cumpere, poate oferi cât dorește, cât consideră că merită. De asemenea, dacă mai sunt doritori, să anunțe și voi realiza mai multe. Ar fi poate indicat ca persoana care dorește o lucrare, să menționeze dacă are preferințe de culoare, tip de pictură – de exemplu: gen mandală, peisaj, forme geometrice, flori etc - , tip de suport – farfurie, cană, pahar, castron, vas pentru apă, pentru flori etc sau suport de sticlă pur și simplu (precum se vede în imagini pictura simplă cu simbolul “floarea vieții”), pe care se pot picta icoane, peisaje sau o mulțime de alte tipuri de compoziții frumoase.