20 iunie 2012

Iubind ceea ce este


   ....Odata, patru invatati insoteau o caravana in drumul ei prin desert. Intr-o seara, stand in jurul focului si uitandu-se la numeroasele camile ce se odihneau in apropiere, pe nisip, au inceput sa le laude si sa ridice in slavi foloasele pe care acestea le aduc omului.

4 iunie 2012

A trecut ceva vreme...






 ...îmi permit sa spun ca noi incercam si invatam aici zi de zi, cum sa traim spiritualitatea practica, in legatura directa cu Creatorul. Sunt cuvinte mari, dar pe propriul Spatiu de Iubire, aceasta este posibil, si se petrece putin cate putin, in intimitatea sufletului, neobservabil din afara.
Dar sa nu credeti ca asa ceva este rezervat doar oamenilor “spirituali”. Din contra. Anastasia a redat lumii secretele tainuite de milenii de catre capii curentelor spirituale. Tocmai asta pare atat de incredibil la Anastasia: a oferit pe gratis, fara sa ceara plecaciuni sau 5% din venit, toate adevarurile legaturii Omului cu Creatorul sau. Si nu ne vine sa credem. Cum, sa fie asa de simplu totul? Da, dar necesita o mare schimbare in noi. Adevarul este mereu PUR si SIMPLU.
           Eu sunt un om obisnuit, om de rand.  Sunt om ca si voi. Simplu, cu defecte, cu calitati, cu sperante, cu temeri, dar am un VIS FRUMOS. Si am inteles ca daca eu nu pornesc la realizarea lui, acum, nimeni nu o va face pentru mine, si pentru copiii mei, si cand voi trece in lumea de dincolo, Cineva ma va intreba:

Daca ai visat frumos, de ce nu te-ai pornit la faurirea lui?
De ce nu ai avut curajul sa fii fericit?
Eu ti-am oferit totul inca de la inceput, restul a depins de tine!

Nu ma va intreba nimeni acolo, daca mi-am platit creditul la casa, sau la masina, daca am mancat produse bio de la supermarket, daca am folosit biodiesel la masina sau pungi si detergenti biodegradabili, ori daca am “oferit” copiilor mei cele mai bune conditii in oras unde ei sa-si poata face o cariera de succes. Acestea sunt doar scopurile noastre zilnice construite in vizuina de beton, care doar fac posibila construirea pe mai departe a altor noi vizuini de beton, necesare copiilor nostri pe care cu atata zel si daruire ii aruncam inca de la gradinita tot in plasa sistemului care te face sa tinzi catre maretul scop: o vizuina de beton, fara datorii la banca, un automobil modern si o casa de vacanta undeva la munte, la mare sau amandoua.
Oare credeti ca toate acestea au vreo importanta in derularea Maretii Creatii?
Exceptand efectele distructive pentru planeta si Univers, ale acestui mod de a ne “trai” vietile, am impresia ca singurul efect bun ar fi acela de a ne trezi la un moment dat si a observa lipsa de orizont cu care traim.
Ma intreaba unii dintre voi, cum am reusit sa fac trecerea, cat de departe este acum modul de trai de la oras fata de ce am acum, cum m-am adaptat, daca nu tanjesc dupa ceva din trecut, etc. Sunt convins ca sunt intrebarile tuturor, si raspunsul la acestea va fi de ajutor multora. 
 Insa eu va pun o intrebare:

-Ce avem noi acum care ne aduce fericire, implinire zilnica, sentimentul de bucurie a vietii...?
Am impresia ca sentimentul general al omului de oras este de singuratate, de lupta cu grijile si datoriile zilnice, nevoia de a reusi sa negociezi cu stresul si depresia care ne da tarcoale adesea, impanate cu imaginea datatoare de speranta a weekend-ului in care poti scapa de toate, sau a concediului in care poti sa te retragi undeva. Dar chiar si in momentele de relaxare, nu esti complet abandonat, te bantuie imaginea saptamanii care urmeaza, si in general a vietii fara speranta de mai bine. Aproape toti oamenii se simt singuri, separati, nevoiti sa lupte pentru ceva sau impotriva a ceva. Nu avem aproape deloc ocazia sa traim si sa simtim sentimentul unificarii, ca in Univers nu exista lupta, invinsi si invingatori, ca nimeni dintre oameni nu ar trebui sa fie de nici o parte a baricadei, ca este destul pentru toti, si mai ales ca poti trai cu bucurie alaturi de ceilalati si sa te bucuri de bucuria lor, de implinirile si realizarile lor, la care te vei bucura sa fii cocreator. Stiu, toate acestea sunt doar idealisme pentru viata salbatica din orase sau chiar de la sate.
Insa mai stiu ca toate acestea sunt si posibile, daca, eu, tu , voi, cei care le doriti si le visati, va miscati din pozitia in care stati acum pe raftul de supermarket al societatii actuale - in care altcineva va veni sa va spuna ca sa ganditi si ce nu, ce sa faceti si ce nu, la ce sunteti de folos si la ce nu, ce sa cumparati si ce nu, ce aveti nevoie si ce nu, ce sa invatati si ce nu – si sa va luati viata in propriile maini, visandu-va  visul pe care doriti sa-l traiti, si sa porniti sa-l impliniti. Intrebare:     Ce ne tine in loc sa nu pornim?  

Teama?! Teama de noi insine si de necunoscut?!
Lipsa visului, sau visul incomplet!?
Lipsa convingerii ca visul se poate realiza!?
Lipsa posibilitatilor materiale, care vine tot din lipsa convingerii ca se poate!?
Acestea sa fie motivele lipsei de actiune? Dar credeti ca altii nu au aceste temeri? Oare in alte tari de ce oamenii se misca, de ce s-au pornit? Ce avem noi in minus, sau ce au ei in plus? Totusi tara noastra are atat de multe posibilitati!
Motive putem gasi cu carul, insa fiecare are in el raspunsurile pentru el insusi. Si va mai amintesc ceva ce ne-a spus Anastasia: pentru a face schimbarea, este nevoie de SCHIMBARE. Cu alte cuvinte, nu poti fi acelasi om de la oras care sa te muti pur si simplu intr-o comunitate a libertatii si creatiei. Fiecare trebuie sa lase in urma ceva. Trebuie renuntat la ceva, iar asta este foarte dureros. Constat asta la absolut fiecare vizitator care si-ar dori sa se mute in comunitatea noastra. Entuziasmul este mare, insa cand apare imaginea concreta a traiului aici, la orizontul forului interior apare spectrul neputintelor personale, a lucrurilor la care fiecare in parte va trebui sa renunte. Si nu este usor. Anastasia a spus ca va gasi ea ceva pentru toti oamenii, care sa-i ajute sa renunte la ego, mandrie, ingamfare, orgoliu... Cum pentru Vladimir a gasit metoda cu cele noua genoflexiuni in fata directorului si angajatilor banicii de la care si-ar fi primit banii, la fel s-a gandit la ceva si pentru noi. Iar genoflexiunile noastre sunt  reprezentate exact de ceea ce in intimitatea noastra nu ne lasa sa facem pasul.
Visele noastre sunt frumoase, si poate chiar credem ca le putem realiza. Dar pana nu facem fiecare genoflexiunile proprii, accesul la o viata asa cum o visam, nu prea se poate face. Nu putem ramane aceiasi oameni de la oras si sa ne mutam aici. Cel mai indicat ar fi ca schimbarea sa inceapa deja de acolo.
Abia atunci simti ca poti trai in varf de munte, sau la deal, la campie, la mare, sau unde te trege sufletul, pe petecul tau de Patrie, unde sa-ti recunoasti Iubirea din tine, sa o poti manifesta in afara, catre pamantul tau, catre plante, catre animale, catre vecinii tai, de care chiar iti pasa. Si acolo vei incepe sa simti, vei invata sa simti, si cu timpul vei avea certitudinea din interior, ca Vorbele Anastasiei nu au fost goale, ci Universul, toata Creatia iti va raspunde prin intermediul Spatiului tau de Iubire, la Iubirea pe care din fiinta ta, ca o raza, tu o trimiti catre Creatie.
Eu nu stiam sa fac lucrul acesta. Nici nu puteam sa-mi imaginez cum as face asta, insa aveam presimtirea ca este posibil, si ca aceasta interactiune se poate naste. Am presimtit adevarul din spatele cuvintelor Anastasiei, am “simtit” logica divina in toate acestea, ca si cum ele erau implantate in mine inca de la nasterea mea din Dumnezeu, si doar am inceput sa mi le reamintesc. Si daca tot am riscat in viata mea de o gramada de ori, si de multe ori am pierdut, am zis sa ma mai risc si cu asta, sa incerc sa traiesc pe Spatiul meu de Iubire,  iar Iubirea atotcuprinzatoare sa raspunda Iubirii care timid din mine se revarsa catre plantutele, pomii, animalutele,  de pe spatiul meu.
Si acum invat!
Incet, incet experimentez cum este sa trimiti din preaplinul tau, si apoi sa observi instantaneu revarsandu-se inapoi catre tine. Nu sunt un sfant, un spiritual, un invatat. Am citit carti de spiritualitate, insa fara fapte nimic din toate cele citite nu capata valoare. Am presimtit ca reconectarea Omului direct cu Creatia prin intermediul unui petec de pamant, este un mare secret care a fost tainuit cu “sfintenie” de-a lungul mileniilor, deoarece ar fi permis oamenilor sa fie direct conectati la EL. N-ar mai fi avut nevoie de nici o religie, de nici un indrumator. Acesta este lucrul pe care multi nu-l pot intelege sau accepta. De aceea in oranduirea actuala a omenirii, foarte putini oameni au petecul lor de pamant. Pentru ca fortele care inca mai carmuiesc peste oameni stiu ca prin pamant, prin legatura directa, fiecare Om ar putea fi conectat direct la Creatie si ar putea intelege toate minciunile si masinatiile din lume, fara stiri sau filme documentare.
Nu pot sa va spun cum se face, dar incepi sa simti mai multe decat credeai ca ai putea. Pur si simplu din cand in cand, pe Spatiul tau de Iubire, simti ca iti mai vine cate-o idee, de care apoi te minunezi si tu cata intelepciune contine. Chiar si greseli daca faci, dupa o vreme, iti dai seama de ele. Plus ca incepi sa scapi incet, incet, de o multime de false pareri despre tine insuti, despre nevoile care credeai ca le ai, de unele temeri pe care le aveai. Aici am constatat ca nu ti se pot intampla lucruri mai rele, ci tot mai bune, mai frumoase. Sau in cel mai rau caz poti ramane asa cum ai venit.
Cea mai evienta este aici schimbarea care incepe sa se accelereze in propria persoana. Chiar si oamenii care vin in vizita pentru 3-4 zile pleaca “intorsi”, schimbarea incepe sa se produca in ei. Dupa sase luni nu mai esti acelasi care ai venit. Si fara sa urmezi o practica spirituala. Pur si simplu locul te invata, te schimba, te modeleaza, pentru ca tu in mod constient ti-ai deschis inima, mintea, spiritul catre aceasta posibilitate. Schimbarea incepe sa se produca cand apare CONSTIENTA. Aici am inteles de ce oamenii care traiesc de o viata la tara (cu putine exceptii) au aceleasi idealuri dar si probleme ca oamenii de la oras, desi ei sunt totusi in mijlocul naturii. Deoarece ei nu stiu ca pot avea o legatura constienta cu pamantul lor, si implicit cu Creatia.
Si mai este ceva. Nu doar propriul spatiu te schimba, ci si legaturile umane cu vecinii, comunitatea. Aici iti cunosti vecinii, nu este ca la bloc. Si mergi si ajuti. Primesti ajutor. Dar cel mai frumos este ca se tes legaturi umane. Simti ca primesti energie cand lucrezi ceva pe spatiul vecinului tau, faci ceva impreuna, vorbesti, razi, creezi, vii cu idei, dar cel mai frumos este ca pleci cu idei de acolo. Si pleci bucuros. Pentru ca acolo se vede si energia ta pusa in fapte, pentru ca acolo vezi un om bucuros ca ceva a crescut mai repede pe locul lui, pentru ca acolo nu poate apare invidie, pentru ca acolo nu ai putea vreodata sa strici ceva, unde si tu ai implicat fiinta ta. Pentru ca ti-ai petrecut un timp cu oameni, creativ. A fost co-creatie apoi fericire de la a sa contemplare, nu te-ai prosternat in fata tv-ului sau computerului de unul singur, intr-o lume virtuala, de ganduri virtuale, sentimente virtuale, fara finalitate, adica fara fapte.  
               
                                              ~~~~~~~~~~~

         Toate acestea le-am visat si am crezut ca se pot realiza. Si iata ca incet incet, toate se intampla dupa voia noastra. Va doresc si voua tuturor sa va luati curajul sa visati si sa credeti ca visele voastre pot deveni realitate. Si intr-o zi veti constata ca lumea in care traim se va fi schimbat...