25 decembrie 2012

25 decembrie 2012

Lumina Soarelui ce din Iubirea noastra se adapa,
Mai bucuros catre noi, astazi se revarsa.
Ca mici Sori inimile noastre imprejur sa-ncalzeasca,
Lumea tot mai frumoasa s-o zamisleasca.


24 decembrie 2012

Călătorii


A trecut mai mult de un an de când ne-am mutat în Valea Curcubeului.
Se apropie sărbătorile. Sfârşitul lumii (încă unul) tocmai a trecut, mâine e Crăciunul, mai e puţin şi intrăm şi în noul an…
Privesc înapoi şi mă minunez:
Un an? Doar un an şi câteva luni? Unde au încăput toate câte s-au întâmplat de-atunci? Unde-am înghesuit atâtea gânduri, atâtea trăiri, atâtea emoţii şi speranţe?  Nu ştiu… Tot ce ştiu e că a fost o perioadă extraordinar de plină şi de intensă. 

17 decembrie 2012

Namaste


Pentru inceput, ganduri frumoase tuturor.

As dori sa scriu cateva randuri despre viata in comunitate.
Este foarte frumos si se ajunge la mare implinire sufleteasca, dar nu este usor. Cine isi imagineaza comunitatea ca pe marele salvator, cred ca greseste.

Cateva roade

    Dragi prieteni,

Mai bine mai tarziu decat niciodata, va aduc cateva imagini cu unele dintre realizarile gradinii mele, dupa o vara foarte calda si secetoasa. Desi nu am fotografii acum, recolta de ceapa a fost foarte buna anul acesta. Cu ce am avut esec au fost rosiile, ardeii si vinetele,

23 septembrie 2012

Un cuptor de paine

         Pe scurt vă voi prezenta fazele de construcție a unui cuptor de paine din pamant. Această lucrare a durat cam două zile.

Baza cuptorului a fost făcută dintr-un palet de lemn, pentru a putea fi mutat ulterior. Apoi am așezat un strat de țiglă peste care 10cm din pamant cu nisip si paie.

12 septembrie 2012

Casuta rotunda





       Vara aproape a trecut, roadele s-au copt, iar visele au inceput sa prinda tot mai mult contur. 
       
 
      Primul si cel mai important este intalnirea cu aleasa inimii mele, Mihaela. Se vede ca aceasta vara tumultoasa si secetoasa a adus unele roade cu o neasteptata si nesperata savoare. Iar al doilea rod este casuta rotunda de pamant care acum incepe sa iasa din pamant. De cateva zile, eu si dulcea mea Iubita am inceput constructia casutei pe care fiecare am visat-o separat inainte sa ne cunoastem, iar de putina vreme ne-am unit visele si am pus mainile la treaba.
   Deja zidim fundatia casei din pietre, cu pamant. Mai avem si cate un prieten care ne mai ajuta sau altii care ne-au ajutat, si tuturor le multumim. Stim ca Universul este alaturi de noi, la fel si oamenii care ne sustin si ne iubesc.


   

Le multumim tuturor celor din trecutul si prezentul vietilor noastre care au contribuit ca noi sa fim ceea ce suntem astazi si sa putem sa ne zidim visele mult visate. Si totodata le cerem iertare tuturor celor care au avut de suferit datorita actiunilor sau vorbelor noastre, facute cu voie sau fara de voie.
 
Luminoasele ganduri si intentiile curate, noi va salutam,


Mircea si Mihaela

10 iulie 2012

Declaratia Vetrei mele de Familie

Sa lasam urmasilor nostri un Pamant asa cum ne-ar fi placut noua sa il gasim.

Imaginea-calauza
Am venit aici in toamna anului trecut pentru a pune in fapte visul inspirat de cuvintele Anastasiei. Atat de minunat si atat de simplu exprimat: Creatie colectiva si fericire de la a sa contemplare.  Asta e rostul omului: sa creeze si sa fie fericit.

20 iunie 2012

Iubind ceea ce este


   ....Odata, patru invatati insoteau o caravana in drumul ei prin desert. Intr-o seara, stand in jurul focului si uitandu-se la numeroasele camile ce se odihneau in apropiere, pe nisip, au inceput sa le laude si sa ridice in slavi foloasele pe care acestea le aduc omului.

4 iunie 2012

A trecut ceva vreme...






 ...îmi permit sa spun ca noi incercam si invatam aici zi de zi, cum sa traim spiritualitatea practica, in legatura directa cu Creatorul. Sunt cuvinte mari, dar pe propriul Spatiu de Iubire, aceasta este posibil, si se petrece putin cate putin, in intimitatea sufletului, neobservabil din afara.
Dar sa nu credeti ca asa ceva este rezervat doar oamenilor “spirituali”. Din contra. Anastasia a redat lumii secretele tainuite de milenii de catre capii curentelor spirituale. Tocmai asta pare atat de incredibil la Anastasia: a oferit pe gratis, fara sa ceara plecaciuni sau 5% din venit, toate adevarurile legaturii Omului cu Creatorul sau. Si nu ne vine sa credem. Cum, sa fie asa de simplu totul? Da, dar necesita o mare schimbare in noi. Adevarul este mereu PUR si SIMPLU.
           Eu sunt un om obisnuit, om de rand.  Sunt om ca si voi. Simplu, cu defecte, cu calitati, cu sperante, cu temeri, dar am un VIS FRUMOS. Si am inteles ca daca eu nu pornesc la realizarea lui, acum, nimeni nu o va face pentru mine, si pentru copiii mei, si cand voi trece in lumea de dincolo, Cineva ma va intreba:

Daca ai visat frumos, de ce nu te-ai pornit la faurirea lui?
De ce nu ai avut curajul sa fii fericit?
Eu ti-am oferit totul inca de la inceput, restul a depins de tine!

Nu ma va intreba nimeni acolo, daca mi-am platit creditul la casa, sau la masina, daca am mancat produse bio de la supermarket, daca am folosit biodiesel la masina sau pungi si detergenti biodegradabili, ori daca am “oferit” copiilor mei cele mai bune conditii in oras unde ei sa-si poata face o cariera de succes. Acestea sunt doar scopurile noastre zilnice construite in vizuina de beton, care doar fac posibila construirea pe mai departe a altor noi vizuini de beton, necesare copiilor nostri pe care cu atata zel si daruire ii aruncam inca de la gradinita tot in plasa sistemului care te face sa tinzi catre maretul scop: o vizuina de beton, fara datorii la banca, un automobil modern si o casa de vacanta undeva la munte, la mare sau amandoua.
Oare credeti ca toate acestea au vreo importanta in derularea Maretii Creatii?
Exceptand efectele distructive pentru planeta si Univers, ale acestui mod de a ne “trai” vietile, am impresia ca singurul efect bun ar fi acela de a ne trezi la un moment dat si a observa lipsa de orizont cu care traim.
Ma intreaba unii dintre voi, cum am reusit sa fac trecerea, cat de departe este acum modul de trai de la oras fata de ce am acum, cum m-am adaptat, daca nu tanjesc dupa ceva din trecut, etc. Sunt convins ca sunt intrebarile tuturor, si raspunsul la acestea va fi de ajutor multora. 
 Insa eu va pun o intrebare:

-Ce avem noi acum care ne aduce fericire, implinire zilnica, sentimentul de bucurie a vietii...?
Am impresia ca sentimentul general al omului de oras este de singuratate, de lupta cu grijile si datoriile zilnice, nevoia de a reusi sa negociezi cu stresul si depresia care ne da tarcoale adesea, impanate cu imaginea datatoare de speranta a weekend-ului in care poti scapa de toate, sau a concediului in care poti sa te retragi undeva. Dar chiar si in momentele de relaxare, nu esti complet abandonat, te bantuie imaginea saptamanii care urmeaza, si in general a vietii fara speranta de mai bine. Aproape toti oamenii se simt singuri, separati, nevoiti sa lupte pentru ceva sau impotriva a ceva. Nu avem aproape deloc ocazia sa traim si sa simtim sentimentul unificarii, ca in Univers nu exista lupta, invinsi si invingatori, ca nimeni dintre oameni nu ar trebui sa fie de nici o parte a baricadei, ca este destul pentru toti, si mai ales ca poti trai cu bucurie alaturi de ceilalati si sa te bucuri de bucuria lor, de implinirile si realizarile lor, la care te vei bucura sa fii cocreator. Stiu, toate acestea sunt doar idealisme pentru viata salbatica din orase sau chiar de la sate.
Insa mai stiu ca toate acestea sunt si posibile, daca, eu, tu , voi, cei care le doriti si le visati, va miscati din pozitia in care stati acum pe raftul de supermarket al societatii actuale - in care altcineva va veni sa va spuna ca sa ganditi si ce nu, ce sa faceti si ce nu, la ce sunteti de folos si la ce nu, ce sa cumparati si ce nu, ce aveti nevoie si ce nu, ce sa invatati si ce nu – si sa va luati viata in propriile maini, visandu-va  visul pe care doriti sa-l traiti, si sa porniti sa-l impliniti. Intrebare:     Ce ne tine in loc sa nu pornim?  

Teama?! Teama de noi insine si de necunoscut?!
Lipsa visului, sau visul incomplet!?
Lipsa convingerii ca visul se poate realiza!?
Lipsa posibilitatilor materiale, care vine tot din lipsa convingerii ca se poate!?
Acestea sa fie motivele lipsei de actiune? Dar credeti ca altii nu au aceste temeri? Oare in alte tari de ce oamenii se misca, de ce s-au pornit? Ce avem noi in minus, sau ce au ei in plus? Totusi tara noastra are atat de multe posibilitati!
Motive putem gasi cu carul, insa fiecare are in el raspunsurile pentru el insusi. Si va mai amintesc ceva ce ne-a spus Anastasia: pentru a face schimbarea, este nevoie de SCHIMBARE. Cu alte cuvinte, nu poti fi acelasi om de la oras care sa te muti pur si simplu intr-o comunitate a libertatii si creatiei. Fiecare trebuie sa lase in urma ceva. Trebuie renuntat la ceva, iar asta este foarte dureros. Constat asta la absolut fiecare vizitator care si-ar dori sa se mute in comunitatea noastra. Entuziasmul este mare, insa cand apare imaginea concreta a traiului aici, la orizontul forului interior apare spectrul neputintelor personale, a lucrurilor la care fiecare in parte va trebui sa renunte. Si nu este usor. Anastasia a spus ca va gasi ea ceva pentru toti oamenii, care sa-i ajute sa renunte la ego, mandrie, ingamfare, orgoliu... Cum pentru Vladimir a gasit metoda cu cele noua genoflexiuni in fata directorului si angajatilor banicii de la care si-ar fi primit banii, la fel s-a gandit la ceva si pentru noi. Iar genoflexiunile noastre sunt  reprezentate exact de ceea ce in intimitatea noastra nu ne lasa sa facem pasul.
Visele noastre sunt frumoase, si poate chiar credem ca le putem realiza. Dar pana nu facem fiecare genoflexiunile proprii, accesul la o viata asa cum o visam, nu prea se poate face. Nu putem ramane aceiasi oameni de la oras si sa ne mutam aici. Cel mai indicat ar fi ca schimbarea sa inceapa deja de acolo.
Abia atunci simti ca poti trai in varf de munte, sau la deal, la campie, la mare, sau unde te trege sufletul, pe petecul tau de Patrie, unde sa-ti recunoasti Iubirea din tine, sa o poti manifesta in afara, catre pamantul tau, catre plante, catre animale, catre vecinii tai, de care chiar iti pasa. Si acolo vei incepe sa simti, vei invata sa simti, si cu timpul vei avea certitudinea din interior, ca Vorbele Anastasiei nu au fost goale, ci Universul, toata Creatia iti va raspunde prin intermediul Spatiului tau de Iubire, la Iubirea pe care din fiinta ta, ca o raza, tu o trimiti catre Creatie.
Eu nu stiam sa fac lucrul acesta. Nici nu puteam sa-mi imaginez cum as face asta, insa aveam presimtirea ca este posibil, si ca aceasta interactiune se poate naste. Am presimtit adevarul din spatele cuvintelor Anastasiei, am “simtit” logica divina in toate acestea, ca si cum ele erau implantate in mine inca de la nasterea mea din Dumnezeu, si doar am inceput sa mi le reamintesc. Si daca tot am riscat in viata mea de o gramada de ori, si de multe ori am pierdut, am zis sa ma mai risc si cu asta, sa incerc sa traiesc pe Spatiul meu de Iubire,  iar Iubirea atotcuprinzatoare sa raspunda Iubirii care timid din mine se revarsa catre plantutele, pomii, animalutele,  de pe spatiul meu.
Si acum invat!
Incet, incet experimentez cum este sa trimiti din preaplinul tau, si apoi sa observi instantaneu revarsandu-se inapoi catre tine. Nu sunt un sfant, un spiritual, un invatat. Am citit carti de spiritualitate, insa fara fapte nimic din toate cele citite nu capata valoare. Am presimtit ca reconectarea Omului direct cu Creatia prin intermediul unui petec de pamant, este un mare secret care a fost tainuit cu “sfintenie” de-a lungul mileniilor, deoarece ar fi permis oamenilor sa fie direct conectati la EL. N-ar mai fi avut nevoie de nici o religie, de nici un indrumator. Acesta este lucrul pe care multi nu-l pot intelege sau accepta. De aceea in oranduirea actuala a omenirii, foarte putini oameni au petecul lor de pamant. Pentru ca fortele care inca mai carmuiesc peste oameni stiu ca prin pamant, prin legatura directa, fiecare Om ar putea fi conectat direct la Creatie si ar putea intelege toate minciunile si masinatiile din lume, fara stiri sau filme documentare.
Nu pot sa va spun cum se face, dar incepi sa simti mai multe decat credeai ca ai putea. Pur si simplu din cand in cand, pe Spatiul tau de Iubire, simti ca iti mai vine cate-o idee, de care apoi te minunezi si tu cata intelepciune contine. Chiar si greseli daca faci, dupa o vreme, iti dai seama de ele. Plus ca incepi sa scapi incet, incet, de o multime de false pareri despre tine insuti, despre nevoile care credeai ca le ai, de unele temeri pe care le aveai. Aici am constatat ca nu ti se pot intampla lucruri mai rele, ci tot mai bune, mai frumoase. Sau in cel mai rau caz poti ramane asa cum ai venit.
Cea mai evienta este aici schimbarea care incepe sa se accelereze in propria persoana. Chiar si oamenii care vin in vizita pentru 3-4 zile pleaca “intorsi”, schimbarea incepe sa se produca in ei. Dupa sase luni nu mai esti acelasi care ai venit. Si fara sa urmezi o practica spirituala. Pur si simplu locul te invata, te schimba, te modeleaza, pentru ca tu in mod constient ti-ai deschis inima, mintea, spiritul catre aceasta posibilitate. Schimbarea incepe sa se produca cand apare CONSTIENTA. Aici am inteles de ce oamenii care traiesc de o viata la tara (cu putine exceptii) au aceleasi idealuri dar si probleme ca oamenii de la oras, desi ei sunt totusi in mijlocul naturii. Deoarece ei nu stiu ca pot avea o legatura constienta cu pamantul lor, si implicit cu Creatia.
Si mai este ceva. Nu doar propriul spatiu te schimba, ci si legaturile umane cu vecinii, comunitatea. Aici iti cunosti vecinii, nu este ca la bloc. Si mergi si ajuti. Primesti ajutor. Dar cel mai frumos este ca se tes legaturi umane. Simti ca primesti energie cand lucrezi ceva pe spatiul vecinului tau, faci ceva impreuna, vorbesti, razi, creezi, vii cu idei, dar cel mai frumos este ca pleci cu idei de acolo. Si pleci bucuros. Pentru ca acolo se vede si energia ta pusa in fapte, pentru ca acolo vezi un om bucuros ca ceva a crescut mai repede pe locul lui, pentru ca acolo nu poate apare invidie, pentru ca acolo nu ai putea vreodata sa strici ceva, unde si tu ai implicat fiinta ta. Pentru ca ti-ai petrecut un timp cu oameni, creativ. A fost co-creatie apoi fericire de la a sa contemplare, nu te-ai prosternat in fata tv-ului sau computerului de unul singur, intr-o lume virtuala, de ganduri virtuale, sentimente virtuale, fara finalitate, adica fara fapte.  
               
                                              ~~~~~~~~~~~

         Toate acestea le-am visat si am crezut ca se pot realiza. Si iata ca incet incet, toate se intampla dupa voia noastra. Va doresc si voua tuturor sa va luati curajul sa visati si sa credeti ca visele voastre pot deveni realitate. Si intr-o zi veti constata ca lumea in care traim se va fi schimbat...


26 mai 2012

Pe-al meu Spatiu de Iubire


Frumusetea primaverii imi dezvaluie in fiecare zi alte si alte tablouri, ce inainte nu le stiusem. O batranica imi spunea ca in luna mai, aici ai impresia ca esti in Rai. Si nu gresea. De cateva zile este vreme ploioasa dar atat de inmiresmata. De dimineata cand am iesit, m-a izbit un miros suav de propolis si polen de copaci. Divin!
Iar trilurile diferitelor feluri de pasari mici care se suprapun peste cantul distinct si dominant al cucului, devin cel mai placut si linistitor ceas desteptator. 
Toata uscaciunea toamnei care s-a pleostit dupa topirea zapezii, conturand fidel toate proeminentele locurilor, acum a disparut complet. Totul este de un verde plin, dar de diferite tonuri. Flori de diferite nuante au inceput sa contrasteze pe ici si colo maretul verde. Pomii fructiferi deja au trecut de inflorire, si isi cresc cu bucurie minunatele fructe.  Totul este o veselie si o bucurie. Am vazut si primul curcubeu din Valea Curcubeului.

27 aprilie 2012

Prin gradina



Odata cu topirea nametilor am inceput si noi lucrul pe langa casa si prin gradina. Mult spus gradina, deoarece o casa nelocuita de multi ani nu mai are un spatiu de gradina ci o jungla de plante si urzici, care incearca sa readuca in starea de haos primordial

20 aprilie 2012

Lucrari de primavara




 Primul Iaz

      Am zis sa profit de zilele inceputului de primavara si sa incerc sa fac un mic iaz. Deci iata-ma alaturi de doua ajutoare prietene, Ana si Angela, la sapatul primului iaz.

14 martie 2012

Primavara e mereu frumoasa


   Duminica, 11 martie, s-a implinit jumatate de an de cand am venit aici. Si o luna si jumatate de cand, din cauza zapezii, nu am mai avut niciun vizitator. Ultimele doua saptamani au fost minunate. Iarna e pe sfarsite si acum

28 februarie 2012

Ochii care vad Natura

-->



    Poate ca multi dintre voi ati avut intrebarea sau nelamurirea – ce este diferit intre un Spatiu de Iubire de minim un hectar, asa cum este descris de Anastasia,

26 februarie 2012

Cea mai frumoasa Iarna

 
Exista o legenda care spune ca la inceputurile lumii, Anului i s-a dat menirea sa daruiasca haina potrivita Pamantului si sa masoare timpul muritorilor. El a chemat la el pe fiicele sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna

13 ianuarie 2012

Cat de mult inseamna, cat mai putin?



            Timp de aproape doi ani am locuit la oras intr-o casa neracordata la reteaua electrica. Nu dorisem acest lucru. Asa s-a intamplat. La fel ca majoritatea caselor ce se construiesc acum, casa noastra era din  conceptie o casa-dependenta-de-electricitate.

10 ianuarie 2012

A fost odata...

       

        Se petrecea in vremea cand Pamantul se simtea foarte bolnav datorita actiunilor lipsite de iubire ale oamenilor pe care el ii hranea si sustinea. Acest minunat Pamant creat de Tatal pentru iubitii lui oameni.

Dar tot El ne-a trimis-o pe Anastasia, care stia ca doar iubind oamenii si Pamantul, putea sa-i ajute. Ea care in arzatoarea-i dragoste pentru Viata,  crede ca poate sa ne salveze de la nebunia propriilor noastre actiuni, aratandu-ne puterile ce stau dorminde in noi si pe care trezindu-le, cu iubire, vom putea schimba frumoasa noastra planeta intr-un Rai. Spatiile de Iubire ale oamenilor treziti, reusind prin exemplul lor sa-i trezeasca si pe altii...
                             
                                            *** 
          Simtind ca locul meu nu este la oras, la sfarsitul anului 2009 am pornit in cautarea si intelegerea conceptelor: comunitati ecologice, case ecologice, energii regenerabile, viata sustenabila, permacultura. Am cautat sa inteleg diferenta dintre viata satului romanesc asa cum o stim si modul de a trai constient, care sa sustina Existenta. Presimteam ca in aceasta directie as putea gasi raspunsul la intrebarea:         Incotro este iesirea umanitatii azi?
In paralel am inceput cautarea unui loc minunat,  unde alaturi de alti oameni treziti sa incep un mod de viata constient si in armonie cu natura. Am gasit locuri minunate in tara, dar cautarile mi-au mai purtat pasii si in tari straine, cautand un nu stiu ce…, un nu stiu cum…, a nu stiu cui... 

          Apoi am aflat… eram in cautarea Creatorului si a scopului meu in existenta. Prin carti de tot felul citisem unde ÎL pot afla, si cam prin ce lucruri sta, sau cum vorbeste El oamenilor. Si intelegeam cele citite, dar parca nu reuseam sa ma port si sa traiesc ca si cum El chiar ar exista in acele locuri si feluri, ca si cum El nu ne-ar raspunde la cereri, dupa cum promisese. Îi simteam prezenta in natura, Îl puteam vedea in maretia tuturor creatiilor, a tuturor vietuitoarelor si plantelor. Simteam prezenta si mâna Sa in acestea, la fel si in minunata manifestare a nesfarsitului Univers. Simteam de multe ori si-n propria-mi viata cum unele evenimente se petrec fara sa pot intelege cu mintea cum au fost posibile...
Şi totusi… cum puteam sa depasesc doar acest statut de observator al celor ce mi se intampla, si sa am curajul, siguranta, certitudinea, ca El ar putea sa-mi raspunda la cererile mele… cereri omenesti, dealtfel?
Cu mare putere vietuia în mine ideea ca noi suntem creati de El, dar cumva suntem asa de mici… Şi chiar daca puteam sa-i cerem orice, noi suntem prea mici si ar trebui sa ne fie frica de El. Asa fusesem invatati. Poate ca nici nu ma consideram demn de ceea ce ceream, ce eram eu - un biet Om. Dumnezeu are lucruri mult mai importante de facut decat sa-mi dea mie ceva bani, sau o iubita asa cum sufletu-mi dorea, sau o comunitate de oameni minunati care impreuna sa poata trai in bucurie si armonie cu mareata Sa Creatie. Desi nu as fi cerut lucruri “rele”. Astfel ca pe langa credintele primite de la societate in ceea ce-L priveste, mai aveam si ceea ce pot numi lipsa de credinta. Adica El, Dumnezeu, nu ar putea sa-mi implineasca mie cererile, desi a promis ca daca cerem ne va da, unde batem ne va deschide si daca vom cauta vom gasi. Deci eu Omul, care pot sa-mi tin promisiunile facute, Il credeam nevrednic de asta pe El, Creatorul. Reiese de aici ca eu puteam face ceva ce El nu ar putea face, decat eventual in anumite conditii... 
          Cam mare putere aveam eu Omul, in comparatie cu El...Dumnezeul...  

     Ajungand cu intrebarile si observatiile pana aici, m-am simtit ridicol si parca-l vedeam privindu-ma, razand protector ca un tata care priveste o pozna a fiului. Dar ce m-a adus in starea sa-mi pun astfel intrebarile si sa observ evidentele actiunilor si credintelor noastre? O carte! Si acum realizez ca acea carte a ajuns la mine ca raspuns la cererea mea de a afla Adevarul: “Conversatii cu Dumnezeu” – Neale Donald Walsch
***
Ianuarie 2011.
Doua prietene mi-au povestit despre Anastasia si vizita lui Megre in taiga. Cuvintele lor m-au patruns, simtind in spatele lor o mare putere, desi povestea parea doar o poveste... Povestea lui Megre si a Anastasiei nu-mi dadea pace, simteam “ceva” in ea, asa ca in Anglia fiind, am cerut unei prietene sa-mi trimita primele doua volume. Le-am citit pe nerasuflate. Apoi viata si cautarile mele s-au schimbat. Am simtit ca acela era raspunsul cautarilor mele de o viata. Am simtit ca AM GASIT! 
     Ajuns inapoi in tara am comandat si citit toate cele opt volume deja publicate in limba romana, din seria Cedrii Sunatori ai Rusiei. Nu mai aveam stare si am inceput astfel sa caut oameni şi locuri unde am fi putut stabili spatiul comunitatii ce o aveam in suflet si-n vise.
Visul Anastasiei devenise si al meu.
Înainte de a porni la drum, am facut ceva ce mai incercasem in viata si daduse rezultate. M-am gandit sa formulez o imagine a locului si a comunitatii pe care o visam, crezand ca puterea cu care investesc aceasta imagine va duce la materializarea ei, prin vointa Divina. Am creat imaginea si am scris-o intr-un caiet: (Mai 2011) 

   “Iubire atotcuprinzatoare, inspira-ma cum sa fac sa gasesc pe Pamant locul unde sa-mi creez Spatiul de Iubire, pentru mine, iubita mea, copiii si nepotii mei. Paradisiac sa devina acel loc, care intr-o frumoasa zona de deal, cu multi pomi, flori, animale si apa curgatoare, sa fie. Indruma-ma degrabaiubita mea, copiii si nepotii mei. Paradisiac sa devina acel loc, care intr-o frumoasa zona de deal, cu multi pomi, flori, animale si apa curgatoare, sa fie. Indruma-ma degraba spre acel loc. Iubire atotcuprinzatoare, indruma-mi mie pasii spre acei oameni care pe acest Pamant, cauta al Creatorului vis sa traiasca si impreuna un loc minunat si fericit sa duram.
 Si mai indruma-ne unul catre altul pe mine si pe femeia care asemeni mie este, care simte si voieste-n fericire si bucurie al nostru Spatiu de Iubire sa faurim. Amin”



     Doar odata am scris aceasta afirmatie-dorinta calauza, apoi m-am luat cu pregatirea cautarilor spre Muntii Apuseni. În cautari au mai fost si alti cunoscuti sau prieteni. Desi nu aveam cu totii aceeasi imagine asupra viitoarei comunitati, ne-am inteles de minune in acea dubita Hippie care ne-a purtat timp de trei saptamani. Am vizitat mai mult de douazeci de locatii in minunata noastra tara, si multe erau foarte frumoase, insa lucrurile nu se legasera pana la capat. Pâna cand mai multe “coincidente” au facut sa gasim locul. Doar aici la Valea Curcubeului, am simtit ca sunt acasa. Si pentru prima data am spus “aici este”. 
                                            *** 
     
Ocupat cu treburile, si implicat mult in procesul cautarilor, uitasem de imaginea calauza pe care o scrisesem pe un caiet cu cateva luni in urma. “Intamplator” am dat peste ea intr-o frumoasa zi insorita de octombrie, tocmai aici in deosebitul si frumosul loc pe care sufletul meu il simtise “acasa”. Am fost ca trezit dintr-un somn adanc: locul in care ma aflam era descris in viziunea mea exact, desi in realitate cu mult mai frumos decat sperasem, “oameni frumosi“ incepusera sa vina sa se alature, iar multi altii se interesau si ne vizitau. Deci s-a petrecut aievea: 

Ce am cerut am primit, daca am cautat am gasit, 
unde am batut mi s-a deschis.




 
        

    



Trezire

      Un tata a observat ca baiatul lui se furisa in fiecare zi, un anumit timp, in padurea din apropiere. Tatal a inceput sa se ingrijoreze. Ce-ar putea sa faca baiatul acolo, in padure?