10 iulie 2012

Declaratia Vetrei mele de Familie

Sa lasam urmasilor nostri un Pamant asa cum ne-ar fi placut noua sa il gasim.

Imaginea-calauza
Am venit aici in toamna anului trecut pentru a pune in fapte visul inspirat de cuvintele Anastasiei. Atat de minunat si atat de simplu exprimat: Creatie colectiva si fericire de la a sa contemplare.  Asta e rostul omului: sa creeze si sa fie fericit.
Aici si acum, pe Pamant, nu in vreun paradis indoielnic sau intr-un viitor indepartat. Sa lase-n urma sa o gradina de rai, in care sa le fie drag urmasilor sai sa traiasca si sa creeze.
Omul nu-i facut pentru blocuri de beton si sosele asfaltate. Sunt unii care cred astfel, doar asta e mediul in care s-au nascut deja cateva generatii, dar se inseala. Nicio faptura in afara de om nu-si altereaza in asa fel mediul de viata incat sa-l faca de nerecunoscut. Ne mandrim ca suntem oameni, ca suntem inteligenti, ca putem gandi si putem crea. Si cu toate astea, cel mai primitiv animal, inainte de a da nastere urmasilor, isi cauta un loc propice pentru asta. Un mediu care sa asigure urmasilor conditiile necesare pentru a prospera: o vizuina sau un loc ferit unde sa vada lumina zilei, o sursa de apa, o sursa de hrana...
Noi... noi ce oferim urmasilor nostri? Ce fel de mediu? Cum va fi apa pe care o vor bea? Cum va fi locul in care vor creste? Ce fel de hrana vor manca? Ce fel de aer vor respira?
            Care e cel mai bun dar pe care-l putem face generatiilor viitoare? Le-am pus deja pe urmeri poveri pe care nici noi nu le putem purta. Le-am dat spre rezolvare probleme la care multi dintre noi refuzam chiar sa ne gandim.
            E timpul sa ne asumam responsabilitatea. E timpul sa privim in fata problemele si sa punem in fapte solutiile.  Jeoff Lawton a spus candva: “puteti rezolva toate problemele planetei intr-o gradina.”
            Putem, intradevar. Fiecare om, pe masura puterilor lui. Sa ne intoarcem la pamant si sa il atingem cu drag. Sa ne gandim la el ca la o casa si sa il ingrijim ca atare. Sa incetam cu distrugerea si cu instrainarea, sa ne crestem singuri hrana si sa ne imbunatatim mediul de viata. Si cu cat vom fi mai multi, cu atat mai bine. Fiecare om ce va atinge pamantul in mod constient, cu dragoste, va aduce putina lumina in lume. Incet-incet, ii vor urma si altii. Din ce in ce mai multi vor fi cei care vor simti ca asa vor sa traiasca si ei. Si lumea va deveni din ce in ce mai curata.
            Aceasta este viziunea mea. Pentru asta am pornit la drum. Am cautat pamantul unde sa simt ca sufletul meu este acasa.
            Pamantul meu drag
            Am ales o bucatica de pamant, de unde oamenii au plecat de multa vreme. O bucata de pamant pe care sa o pot ingriji cu dragoste, doar cu munca mea, fara utilaje mecanice.           
            O parte din acest pamant va fi lasat padurii. Aici cresc deja copaci pe care Natura insasi i-a sadit in urma cu zeci de ani. Cei mai falnici dintre ei vor  ramane marturie pentru generatiile urmatoare. An cu an vor acumula mai multa energie, vor fi mai frumosi si mai puternici. Oamenii vor privi la ei, ii vor admira, iar copacii le vor darui energie si-i vor invata tainele nestiute ale Vietii.
Pe alocuri, pamantul a fost acoperit cu pomisori atat de desi incat se sufoca unii pe altii. Aici voi curata lastarisul si voi face mici poienite in care voi planta pomi si arbusti fructiferi. In timp, printre pomii fructiferi vor aparea si puieti de mesteacan, fagi, aluni salbatici, totul transformandu-se intr-o gradina-padure naturala. Conlucrare intre natura si om. Un loc care sa ofere adapost atat oamenilor cat si animalelor. Un Spatiu de Iubire ca un Templu Viu care sa-mi umple sufletul si unde sa pot creste spiritual.
Casa
            Pe Vatra Familiei mele, cu ajutorul vecinilor si voluntarilor, voi ridica si o casa, din materiale naturale. Nu voi folosi nici beton, nici fier, nici izolatie sintetica. Toate materialele trebuie sa fie reciclabile natural. Poate peste ani, casa nu va mai fi necesara. Atunci eu (sau cei ce vor veni dupa mine) voi/vor putea sa redam Naturii ce-i al Naturii. In locul casei sa nu ramana un morman de fier si beton ci un teren curat - o gradina, unde sa poata creste fie flori, fie pomi...
            Gradina
            In apropierea casei, voi amenaja o gradina pentru flori si legume, dupa principiile permaculturii. Pamantul, care este destul de sarac si intelenit, il voi ingrasa numai prin metode naturale. Voi cultiva cat mai multe specii de plante comestibile si cat mai multe soiuri. Voi culege seminte de la plantele din gradina mea si voi pastra cat mai multe soiuri, pentru a le perpetua si a pastra diversitatea genetica. De asemenea, voi cultiva si plante medicinale. Alaturi de plantele comestibile cultivate, voi pastra si inmulti specii salbatice comestibile, pe care oamenii aproape ca nu le mai cunosc.            
            Animalele
            Nu numai plante vor creste in Vatra Familiei mele ci si animale. Ele nu vor fi o sursa de carne, ci vor fi crescute si ingrijite cu dragoste si le voi oferi si lor un mod de viata cat mai natural. Puii animalelor nu vor fi sacrificati ci vor fi daruiti, fie vecinilor din comunitate fie unor familii nevoiase.
            Om, nu consumator
Consider asa-numitul “comert-liber” ca pe un concept daunator, care mai mult strica decat ajuta. Nu sunt de acord cu cumpararea produselor importate de peste mari si tari, in special daca aceste produse sunt cultivate si la noi in tara. De fiecare data cand cumparam un produs importat in locul unui produs local contribuim la raspandirea unei plagi. In acest fel, cei ce lucreaza si cultiva pamantul in tara noastra sunt inlaturati incet-incet de pe piete. Si asta cu consintamantul nostru tacit. Din nepasare si comoditate. Pentru ca ne este mai usor sa tragem o fuga pana la cel mai apropiat supermarket decat sa ne ducem in piata. Astfel am ajuns sa sacrificam micii producatori, concetatenii nostri, de dragul asa-zisului comert liber. Imi doresc ca modul meu de a trai sa ii ajute si pe altii sa constientizeze acest lucru. De aceea, nici gradina, nici animalele nu vor fi tratate ca o sursa de profit. Ele vor fi modul meu de a comunica direct cu mama-pamant. Pamant pe care il voi ingriji pentru ca el sa-mi rodeasca si sa ma ajute sa imi asigur singura cele necesare.
Tehnologie
Fara sa resping din start tehnologia, imi doresc sa folosesc cat mai putina. Nu doresc nici macar sa am curent electric in casa in care voi locui. Nu am nevoie de el. Singurele lucruri de care am nevoie cu adevarat sunt un telefon mobil pentru legatura cu “lumea cealalta”, un lap-top (tot pentru aceasta legatura) si acumulatorii pentru lanterne. Pentru asta nu e neaparat nevoie sa racordez casa la retea, pot sa incarc la centrul comun, ce va fi pus la dispozitia comunitatii.
Lideri
Comunitatea noastra nu are niciun lider. Lupta pentru putere nu-si are locul aici. Fiecare membru are rolul sau si este egal in drepturi cu ceilalati. Dupa pregatirea fiecaruia, unii membri pot contribui mai mult intr-un domeniu  sau altul si poate da sfaturi in cunostinta de cauza. Personal, am cunostinte folositoare din domeniul permaculturii si din domeniul medicinei traditionale. Imi doresc sa impartasesc ceea ce cunosc cu cei care se arata interesati. De asemenea, sunt constienta ca exista o o multime de domenii in care cunostintele mele sunt mici sau chiar nule. In aceste domenii voi cere si urma sfatul celor care se pricep. Simplu fapt ca apelez la sfatul si ajutorul acestora este un act de recunoastere a meritelor si pregatirii lor. Hotararea de a urma sau nu un sfat, imi revine in ultima instanta, mie. Iar daca fac ceea ce am fost sfatuita, ascult de vocea experientei, nu urmez un lider, pentru ca este alegerea mea sa am mai multa incredere in parerea unui om cu experienta decat in impresiile mele si sa urmez mai degraba sfatul unui expert decat sa imi irosesc aiurea timpul si energia.
Vecini
            Alaturi de noi se vor stabili si alti oameni, insufletiti de dragostea pentru Pamant si de a noastra imagine-calauza. Si ei isi vor privi Vetrele lor de Familie cu dragoste si vor vrea sa creeze pe locurile lor un coltisor de rai. Ce fel de oameni vor fi? Deocamdata nu-i stiu decat pe cativa. Dar imi doresc sa fie cati mai multi si insufletiti de aceeasi viziune. Imi voi folosi creativitatea pentru a aduce cat mai multa frumusete in viata mea si a celor ce ni se vor alatura. Poate cu unii voi simti ca rezonez din prima, ca si cum ne-am cunoaste de-o viata. Poate cu altii nu va fi asa. Insa stiu ca viziunea ne poate uni dincolo de diferente. Imi place sa muncesc si imi place sa ajut. De aceea, pe masura priceperii si posibilitatilor mele, voi ajuta pe oricine imi cere acest lucru. Viitorilor vecini le ofer in primul rand respect si incredere. Nu voi vorbi niciodata in numele altora si nu voi lasa judecatile mele egotice sa prejudicieze comunitatea.
            Ajutorul intre vecini
            “Unde-s doi, puterea creste” spune o vorba romaneasca. Nu-mi pot imagina o comunitate in care oamenii nu se ajuta intre ei. Cu cat comunitatea va fi mai armonioasa, cu atat ajutorul va fi oferit spontan, mai des. “Ai nevoie de ajutor, pot sa te ajut cu ceva?” ar putea fi auzite la fel de des ca “bunadimineata”. Vad acest ajutor ca fiind de doua feluri:
-          Ajutor neconditionat – ajut pe cineva din simpla dorinta de fi de folos, fara sa cer nimic in schimb, in afara unui simplu “multumesc”.
-          Ajutor reciproc – ajut din dorinta de a fi ajutata, cum erau mai demult clacile de la tara. Consider ca aceste activitati colective de intrajutorare reciproca trebuiesc anuntate din timp iar cei doritori sa participe trebuie isi exprime clar ce fel de rasplata doresc sa primeasca in schimbul activitatii lor. De asemenea, gasesc util sa infiintam un sistem corect de evaluare a participarii fiecaruia, pentru ca nimeni din cei implicati sa nu se simta dezavantajat sau exploatat. In diverse comunitati din lume exista sisteme gen “banca de timp” – care merita luate in consideratie si, eventual, adaptate la nevoile comunitatii noastre.              
            Comunitatea
            Esentiala pentru comunitate este viziunea. Daca avem cu totii aceeasi viziune, comunitatea va fi vie, va dainui si va avea ceva de daruit lumii. Fara aceasta viziune, am fi doar o adunatura de oameni care au fugit de oras. O scara de bloc desfasurata pe orizontala. In Rusia, comunitatile Anastasia au fost infiintate pe terenuri pe care statul le-a pus la dispozitia oamenilor in folosinta pe viata si cu posibilitatea de le lasa mostenire urmasilor. Fara posibilitatea de a le vinde. Consider acest lucru vital pentru perpetuarea comunitatii. De aceea, sustin infiintarea unei asociatii care sa apere drepturile membrilor comunitatii. In aceasta asociatie, fiecare membru va avea drepturi egale. Nimeni nu va putea hotara pentru altii in ceea ce priveste interesele comune.
            Comunitatea noastra nu este o comunitate ecologica. Este o comunitate intentionala, unde oamenii nutresc in inima lor dragostea pentru Pamant si traiesc calauziti de aceasta dragoste. O comunitate unde oamenii traiesc intentionat, armonios si benefic.
            Peste ani, fiecare Vatra de Familie va deveni un tablou neinchipuit de frumos. Gradina langa gradina, o comunitate infloritoare care va darui urmasilor ei un colt de pamant mai frumos.

“Orice inceput are la baza gandul omului. Doar ca acesti oameni s-au gandit, inca de la inceputuri, sa-si zamisleasca vatra familiei, pentru a lasa copiilor si nepotilor lor o gradina rai. Si au luat oamenii pamantul ce se credea drept parasit, neingrijit, crescut cu iarba si cu buruiene si, incet-incet, au inceput sa materializeze cele gandite, cu iubire si mangaiere atingand pamantul lor drag. Au sadit copaci, plante, flori. Si drumuri au facut ca mai usor la ale lor cuiburi sa mearga. Si au inceput case sa-si incropeasca, fiecare asa cum sufletul l-a indemnat. Cine din lemn, cine din lut, cu mainile lor locuinta sa si-o ridice-au dorit. Iar multi nu s-au pripit case sa-si ridice si-au trait multa vreme in containere de santier, in corturi, intreaga vara au trait.
Insa cel mai mult dragul lor Pamant ii atragea, a sa caldura, ale sale roade hranitoare in schimbul iubirii lor daruite. Semintele au crescut... Copacii-n cer s-au inaltat spre minunatul vis al omului, la vecinicie aspirand. In toate le merge bine, chiar daca greu la inceput le-a venit, iar banii pentru constructii le-au lipsit... Dar nu asta conteaza. Important este ca visul exista.
Minunat  si puternic este visul si se va-mplini! In primul plan al existente – planul material. Nu mult timp va trece si fiecare om care a crezut in vis, care nu a tradat si care nu s-a speriat, va reusi toate cele trei planuri existentiale-ntr-un singur punct sa le uneasca! In vatra fiamiliei sale.Si fericit va fi in veacuri el, iar pe urmasi fericirea-i va umple din constientizarea de a avea al lor Leagan.”






2 comentarii:

  1. Superb! Mi-ai luminat ziua cu gandurile astea! :)
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb! Mi-ai luminat ziua cu gandurile astea! :)
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere