17 decembrie 2011

Frumusetea simplitatii

     Ma intreb uneori, cum ar fi incadrata viata noastra din punctul de vedere al ICCV (Institutul de Cercetare al Calitatii Vietii)...
Ar sti ei sa aprecieze corect modul in care
, in fiecare dimineata, la iesirea din casa, cand rasaritul lumineaza feeric toata Valea, simt cum sufletul mi se umple de frumusete si nu ma pot opri sa nu ma minunez:
- Doamne, cat de frumos este!
Ar putea ei sa inteleaga ce le spun, atunci cand vorbesc despre bucuria de a aduce apa de la parau? Cand umplu galetile cu apa si le ridic spre a porni cu ele spre casa, simt cum parca si ele ma ridica pe mine putin... iar cand merg pe cararea atat de cunoscuta am impresia ca-mi simt aura. Ca doar putin mai lipseste sa o si vad luminand in jurul meu...
Ar putea ei sa inteleaga seninatatea care-mi insoteste aproape fiecare activitate? Senzatia de libertate?
S-au s-ar uita la lipsa curentului, la faptul ca nu avem incalzire centrala, nici apa curenta, nici internet, nici televizor, nici supermarket in apropiere, nici o multime de alte lucruri pe care atata lume le considera indispensabile vietii?
Nu stiu.Nu stiu ce ar conta mai mult pentru expertii de la institut. Stiu ca doar ca daca eu as fi cea care ar face un studiu despre Calitatea Vietii, indicatorii mei ar fi cu totul altii: Calitatea Timpului, Calitatea Locului si Calitatea Muncii.

Calitatea  Timpului.
In primul rand, noi avem numai Timp Liber. Avem, intr-adevar, o multime de lucruri de facut, dar toate au loc in acest Timp Liber. Acum, dupa ce am amenajat casa si am rezolvat cu lemnele) aproape ca nu mai  exista lucruri care trebuie facute intr-o anumita zi, intre anumite ore (sau si mai rau, zi de zi intre anumite ore). Ne putem imparti activitatile in functie de ceea preferinte, de dorinte sau de vremea de afara. Timpul nostru ne apartine. Nimeni n-a cumparat timpul nostru in asa fel incat sa fim nevoiti ca zi de zi sa dam acest timp altcuiva, de exemplu unei companii.
In al doilea rand, noi pretuim timpul. Departe de oras, unde Timpul inseamna bani, traim zi de zi realitatea ca Timpul inseamna Viata. Multe sunt momentele pline, dar pentru mine, cele mai placute sunt diminetile, in care ma scald in frumusetea zilei care va sa inceapa si serile, in care oboseala se impleteste cu multumirea sufleteasca si ma indeamna la retragere, la incetinire. Atunci iau lucrul manual sau o carte... sau ma retrag in mine meditand...

Calitatea Locului
In primul rand, noi suntem întreaga zi La Locul Potrivit. Nu trebuie sa mergem (aproape) nicaieri in alta parte pentru activitatile noastre. Tot ceea ce facem, facem Aici.

In al doilea rand, Frumusetea Locului. Atunci cand oamenii isi aleg un loc unde sa-si petreaca concediile, isi aleg locuri frumoase. In privinta asta, suntem constienti de ceea ce avem deja. Nu putem sa nu vedem frumusetea acestui loc.Pentru ca nu ne-am nascut aici, noi putem aprecia lucrurile pe care localnicii nici nu le mai observa. Pentru ei, toatea astea nu mai reprezinta nimic. Ei vad doar greutatile. Si viseaza sa plece. Noi am fost plecati destul. Acum simtim din tot sufletul ca suntem acasa. Si ne bucuram.
Stiu ca foarte multi oraseni ar aprecia o vacanta intr-un loc ca acesta. Si atunci? Sunt in Timpul-meu-Liber, intr-un Loc-de-Vacanta... locuiesc aici. Locuiesc intr-o Vacanta!

Calitatea muncii
Am citit mai demult o poveste despre trei pietrari. Un trecator i-a intrebat cum este viata lor.
- Viata de rob, a raspuns primul cu amaraciune. Muncesc ca un caine, batut de soare, de vant si de ploi, munca e grea, banii putini, abia am ce pune pe masa. Dar n-am ce sa fac, am familie, copii, trebuie sa muncesc. Nu-i doresc nimanui viata ca a mea...
- Da, e munca grea, a raspuns al doilea. Dar cel putin am ce munci, am ce pune pe masa copiilor. Slava Domnului ca sunt sanatos si am cu-mi ce tine familia!
- Eu, raspunse cel de-al treilea, privind cu ochi senini, eu construiesc o catedrala!

Timp (mereu) Liber si Loc Frumos si constienta faptului ca facem parte din ceva mai mare decat noi, ca indivizi.  Adaugati la ele linistea sufleteasca, viziunea ce atrage alaturi de noi prieteni noi, viitori vecini, voluntari ce vor sa ajute, dorinta de cooperare, capacitatea de a creea, increderea in viitor si puterea de munca. Imaginati-va un grup de familii, care au toate acestea si care sunt motivati de dorinta de a crea ceva mai mare decat ei si atunci veti putea sa simtiti macar un pic cum va fi viata in aceasta comunitate.
Imaginati-va!

Lumea trebuie visata, pentru ca, altfel, din ce vise sa devina realitate?

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru împãrtasiri. Vã urmãresc cu profunda dorinta ca toate cele sa se materializeze.
    O îmbratisare si multa iubire pentru voi doi si cei ce se vor alatura în curând.
    Fie ca revederea sa fie cât mai curând,
    Claudian.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am trait aceasta viata impreuna cu bunicii mei intr-un sat de munte, copil fiind. A fost exact asa cum povestiti voi. Inca mai simt zapda care imi ingheta respiratia iarna cand vroiam cu tot dinadinsul sa imi spal fata cu ea, dimineata. Si zilele linistite de vara cand bunica iesea dimineata in curte, privea cerul ca sa prevada vremea si sa organizeze muncile zilnice in functie de aceasta: mergem la adunat sau la intors fanul... sau spalam haine la rau... sau la sapa... sau cu calul la munte... sau spalam lana...Da, singurul "stress" al oamenilor de la tara mi se parea atunci VREMEA - ploaia si soarele, frigul si caldura - si ce consecinte avea asupra animalelor, al zarzavturilor, al fructelor, a vietii taranilor in general.
    Bunicii mei aveau electricitate. O foloseau sa aprinda seara un bec doar atunci cand chiar nu mai vedeai nimic si sa asculte stirile de la radio. Nu cred ca in grajd aveau lumina.
    Va doresc sa aveti parte de o viata linistita si sa va bucurati de frumusetea ce va inconjoara.

    Diana 35 ani

    RăspundețiȘtergere