Timp de aproape doi ani am locuit la oras intr-o casa neracordata la reteaua electrica. Nu dorisem acest lucru. Asa s-a intamplat. La fel ca majoritatea caselor ce se construiesc acum, casa noastra era din conceptie o casa-dependenta-de-electricitate.
A fost si greu si usor. Aveam lumina de la lumanari (incomparabil mai placuta decat lumina nemiloasa a becurilor electrice), televizorul il inchisesem definitiv cu multi ani in urma - asa ca nu-i simteam lipsa, aparatura electrica nu ni se parea indispensabila... Apa insa, care nu venea de la retea ci din propriul put dotat cu pompa, apa-noastra-cea-de-toate-zilele era inaccesibila fara electricitate. Asa ca am fost nevoiti sa folosim un generator de curent pe benzina. Nu era deloc ce ne doream. Consumam benzina si produceam fum, pentru doua-trei ore de folosinta pe zi. Plateam poate de sase ori mai mult decat ar fi fost factura la electricitate. Dar cel mai tare ne deranja fumul pe care-l “ofeream gratis” mediului in care traiam. Asta pe langa folosirea autoturismului, de care nu reusisem sa ne eliberam total. Si totusi, cum nimic nu este intamplator, situatia respectiva ne-a fost de folos, ne-a pregatit pentru schimbarea de acum.
Am realizat atunci cat de putina electricitate avem nevoie cu adevarat si cat de mult o folosim doar pentru ca o avem nelimitat la dispozitie.
Cat de mult putem reduce consumul de apa si totusi cat de multa folosim doar pentru ca o avem nelimitat la dispozitie.
Cat de minunat este timpul pe care il putem petrece cu noi insine si cu cei dragi si cat de des il irosim holbandu-ne la niste cutii cu imagini ce maimutaresc viata si o izgonesc din vietile noastre.
Cat de multe am putea schimba comunicand cu ceilalti, traind impreuna, si cat de des confundam comunicarea cu “socializarea” pe internet.
Apoi a venit vremea cand ne-am mutat aici. Urma sa traim fara “dulcea dependenta” a utilitatilor - fara electricitate, fara televizor, fara internet, fara apa curenta, fara centrala termica...Si ni s-a parut foarte firesc sa traim asa. Nu ne-am speriat, eram pregatiti pentru asta. In fond, facusem repetitii doi ani de zile, desi la vremea aceea nu stiam ca ne pregatim pentru venirea aici.
Am decis ca nu vrem sa ne conectam la reteaua electrica, nu pentru ca am considera electricitatea ca fiind ceva daunator in mod absolut, ci pentru ca posibilitatea de a o avea oricand si oricat la dispozitie ne indeparteaza de scopul nostru, de traiul in comuniune cu natura. Si nu este de neglijat modul cum este produsa electricitatea astazi, care, la nivelul Romaniei, productia hidro este de 5,6%, iar cea eoliana de 0,2%. Iar restul se obtine prin arderea combustibilor fosili si a energiei nucleare!!! Cand am aflat aceste date nu m-am mai simtit confortabil cu consumul obisnuit de energie electrica pe care-l aveam... Traiesti intr-un apartament si ai nevoie de ceva? Nimic mai simplu. Apasa un buton. Invarte un robinet. Da click... Simplu, comod, rapid, sec si mort.
Aici locul acesta este atat de frumos incat cere simplitate si puritate. Lucruri care la oras fac parte din peisaj - muzica data tare, asfaltul, betonul, masinile, reclamele... aici par atat de nelalocul lor incat parca ranesc... locul, peisajul, aerul, apa, plantele, oamenii. De multa vreme, chiar de pe vremea cand mai locuiam la oras, cand ne aflam la cumparaturi dar nu numai, exersam foarte des intrebarea: “Chiar avem nevoie de asta?” Surprinzator, raspunsul adesea era NU.
Insa aici unde natura e stapana, nimic nu se obtine printr-o apasare de buton. Nici lumina, nici caldura, nici apa...
Vrem lumina? Aprindem o lumanare, poate doua. Ne bucuram de lumina ei calda, linistitoare, ce indeamna la meditatie, la regasire, reconsiderare, reconciliere, reconectare... Mai folosim si lanterne frontale cu acumulatori.
Vrem caldura? Spargem lemne, scoatem cenusa, aprindem focul. Ne bucuram de focul din vatra si de povestile la gura sobei... plus ca mancarea gatita pe soba are alt gust decat cea pe gaz sau electric.
Vrem apa? Ne ducem pana la izvor. Asta inseamna sa iesim afara si sa vedem soarele, cerul, norii, ploaia, vantul, ninsoarea, ceata, curcubeul... copacii, florile, iarba, sa ascultam pasarile, sa vedem caprioarele alergand, sau urmele pe zapada ale tuturor vietuitoarelor padurii, care sunt tot timpul langa noi... Sa simtim VIATA.
Inca nu am avut prilejul sa va felicit pentru ca ati creat Valea Curcubeului si sa va urez toate cele bune, curcubee in inimi, iubirea celor asemenea voua, contopirea si comuniunea cu Natura si Viata in toate formele ei si inflorirea sufletelor voastre!
RăspundețiȘtergereStiu ca in curand ne vom vedea, abia astept sa simt locul vostru... arata minunat si frumusetea lui se simte in vorbele voastre. Suntem cu totii celule ale aceluiasi corp minunat si va multumesc pentru curajul cu care ati facut un pas important pentru voi dar si pentru noi toti.
Andrei Iuroaia, eco-sofie.eu
Imi permit sa va corectez vis-a-vis de productia in romania de energie electrica cu ajutorul centralelor hidro si eoliene.
RăspundețiȘtergereAsadar, in Romania, in anul 2008, productia hidro se afla undeva in jurul cifrei de 26%-27%, (nu 5,6% cum ati postat), fara a lua in calcul producatorii individuali de energie cu aceeasi sursa. Tinand cont de faptul ca din 2008 pana in 2011 s-au mai deschis 3 centrale hidro, probabil ca productia de energie electrica cu ajutorul hidro in anul 2011 ajunge la o cifra apropiata de 30%. In ceea ce priveste productia de energie cu ajutorul generatoarelor eoliene, productia in anul 2011 se situa in jurul valorii de 2%, (nu 0,2% cum ati postat), cca 850MW instalati, la fel fara a lua in calcul producatorii individuali care cred ca ar mai aduce un aport de cel putin 0,5%-1%.
Cu prietenie.
Salut!
RăspundețiȘtergereCe poveste frumoasa spuneti voi acolo...
Sunt invidioasa pe curajul vostru. Visez la ce faceti voi, dar in acelasi timp sunt atat de speriata de asta incat nu fac aproape nimic in sensul asta.
RăspundețiȘtergerePoate asta se va schimba intr-un viitor apropiat. Sper :)
Felicitari si multumesc!
Salutari din toata inima si felicitarile noastre sincere pentru tot ceea ce faceti!Suntem doi indragostiti care ne dorim sa fim impreuna si ceea ce ne dorim este sa traim in sanul naturii,sa ne bucuram de iubirea noastra si sa ne crestem bebelusul ce urmeaza sa vina pe lume in iubire si armonie.Ne-am dori foarte mult sa putem trai asemenea voua dar nu dispunem de banii necesari cumpararii unui teren asa ca mai asteptam in speranta ca nu vom mai astepta prea mult pana sa ne vedem visul implinit cu ochii.Noi va uram din tot sufletul succes pe mai departe si poate,cine stie...vom fi vecini in viitor.LUMINA,IUBIRE,ARMONIE!Diana si Bogdan
RăspundețiȘtergereCred ca este un peisaj mirific acum la voi.Totul este acoperit de zapada ca o plapuma alba si pufoasa.As vrea sa va intreb daca se poate veni in ospetie la voi si ce conditii trebuie sa indeplinim pentru a putea veni in comunitatea voastra.Va imbratisam cu mult drag!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereVa rog, scoateti pozele din fundal, este un chin sa citim textul.
RăspundețiȘtergereVA MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL PT TOT CEEA CE FACETI !!!!!!!!
RăspundețiȘtergereVA DORESC MULTA SANATATE, PUTERE SI OPTIMISM !!!!!!!!!
Am citit cartile cu 3 ani in urma... Imi doresc enorm de mult o astfel de viata!!! SLAVA DOMNULUI CA V-AM GASIT !!!
Aura