28 februarie 2012

Ochii care vad Natura

-->



    Poate ca multi dintre voi ati avut intrebarea sau nelamurirea – ce este diferit intre un Spatiu de Iubire de minim un hectar, asa cum este descris de Anastasia,
si toate gospodariile taranesti din mediul rural, unde majoritatea au suprafete mult mai mari, in schimb oamenii se plang adesea de saracie, viata grea si fara perspective.
Plimbandu-ma prin minuatele noastre imprejurimi, fie toamna, fie iarna, am fost mereu incantat de frumusetea si maretia acestor tinuturi ale padurenilor din Muntii Poiana Ruscai, unde se afla si asezarea noastra. Aceste plaiuri departate de oras cu aer curat, ape curate si un cer albastru de-ti taie rasuflarea, sunt presarate cu mici asezari umane, adesea doar catune de cateva case, rasarite in peisaj ca ciupercile intr-o poiana, cu multa verdeata intre ele.

Merg pe coama dealului, prin albul zapezii din care rasar doar trunchiurile neinfrunzite ale copacilor, si pot cuprinde cu vederea, necuprinsul... pot observa roata in foarte mare departare, dealuri, munti si vai, cu poieni si paduri, si maiestousul masiv Retezat.... Din multe parti acum se aud mielutii care-si striga mamele. In aceasta liniste perturbata arareori de avioane, se aud de la mare departare vorbele oamenilor care-si fac veacul zilnic pe langa frumoasele animale. Cei mai multi dintre ei isi iubesc animalele, dar numai pana la Pasti sau la Craciun....

De cateva zile tot meditez la aceasta situatie: de ce oamenii de aici, vecinii nostri, dar nu numai, ci toti oamenii care traiesc la tara, au aceasta problema ca trebuie sa muncesti pana mori, ca sa mananci?
Am incercat sa inteleg care este diferenta intre mine si ei, de ce eu pot sa traiesc si sa ma bucur de ce am in jur, iar pentru ei totul este o lupta, iar natura este dusmanul lor nr 1 – ploi prea multe, ploi prea putine, prea mult ger si prea putina zapada, prea multa zapada si apoi inundatii, prea cald iarna (infloresc pomi in ianuarie), prea multe vanturi, prea multe buruieni, prea mult de prasit, de cosit, prea multe sau prea putine din toate... de aceea trebuie sa ierbicideze, sa otraveasca pamantul si plantele cu pesticide incercand sa le scape de daunatori, sa arda, sa ucida continuu...

Diferenta consta in viziunea asupra Vietii, in intelegerea a ceea ce inseamna Viata.... si ce inseamna ca daca ucidem o gaina, un miel, un porc, etc, ucidem o parte din aceasta minunata Viata, care se afla in toate aceste forme fizice de animale, fara de care credem ca nu putem trai.
Este simplu si adevarat, poate prea simplu ca sa fie acceptat: daca ucizi Viata, pleaca si Viata din tine, mult mai repede decat ar trebui sau decat suntem conceputi, si in schimb se instaleaza bolile, anxietatea, nefericirea, lupta continua impotriva a ceva... Oamenii nu realizeaza ca a lupta impotriva a ceva inseamna a ucide ceva, sau macar ca vrei sa faci asta, ca urmaresti. Deci o suma de actiuni continue ale omului impotriva Vietii.
Acum vad cu alti ochi Totul din jurul meu. Si eu am trait in vechiul sistem si conceptie asupra vietii, insa acum am inteles ca ucigand un animal, practic cu mainile tale iei Viata si o trimiti inapoi, lasand in loc moartea. Asta nu poate fi considerata o actiune fara urmare nici asupra ta, nici asupra Universului. La fel cum nu este fara urmare ca permitem sau chiar urmarim inmulirea exagerata a unor specii de animale, pentru “hrana” noastra. Ori a trai cu constienta simpla ca noi suntem Viata si ca toate vietui-toarele sunt purtatoare de Viata, atunci cum mai pot eu – om constient - sa iau viata care se afla in ele, ca sa “ma hranesc”?
Urmarind cu atentia treaza, observi ca este atata abundenta in Natura, este pur si simplu absurd sa crezi ca nu poate exista destul din toate, pentru toti. Ati urmarit vreodata un copac din padure cate seminte poate face? Ati vazut ce abundenta a prevazut Creatorul pentru inmultirea oricarei plante singulare? Fiecare planta, in fiecare an face mii de semnite. Imaginati-va daca toate ar incolti! Deci peste tot in Univers este nemasurat de mult pentru a se perpetua Viata mai departe, iar noi stam si gandim ca am putea muri de foame Din pacate societatea si interesele unor grupuri sunt cele care au propagat si inoculat in oameni aceasta conceptie.
Creatorul ne-a oferit atat de mult in plus!
Chiar mi-e mila de bietii tarani, care locuiesc in aceasta frumusete, cu aer curat, apa curata, priveliste, cu posibilitati de a-si cultiva o mancare curata si abundenta, in cele din urma, avand posibilitatea sa duca o viata lina si bucurandu-se de tot ce au si ce pot experimenta in aceasta minunatie, insa ei duc o nesfarsita lupta cu Natura: trebuie sa inlature buruienile, sa arda iarba uscata (si padurea odata cu ea – se intampla uneori), sa muncesca zi de zi pentru zeci de animale tinute captive, spetindu-se cu toate muncile campului, pentru ca in final sa le omoare. Si pe langa astea, daca ai calcula cat de putina munca depun ei pentru micile gradinute care le asigura pentru tot anul legumele necesare. Poate 20% din totalul muncii depuse de o famile obisnuita in gospodaria proprie, restul fiind pentru animale. Iar spatiul necesar pentru pasunat si asigurarea hranei pentru animale este cam 90% din suprafata unei gospodarii. Chiar ma pot intreba: sunt acesti oameni nebuni ori eu?

Raspunsul este ca nici ei si nici eu nu suntem nebuni: fiecare isi traieste viata conform cu propria viziune asupra lumii. Iar consecintele fiecare si le poate calcula, daca mai are vreme sa le observe! Ei traiesc dupa majoritatea traditiilor si conceptiilor societatii si Bisericii, dupa false credinte care se bazeaza pe diviziune, pe ideea ca fiecare este separat de Intreg, de ceilalti, si ca atare viata este o lupta, deci cu invinsi si invingatori. Mai este si aspectul ca acesti oameni nu au cunoscut variante alternative de gospodarire, si nu au nici notiuni despre permacultura si despre sustinerea Vietii. Desi aproape toti sunt complet reticenti daca incerci sa le explici ca nu trebuie sa te lupti nu Natura, ci sa colaborezi cu ea, pentru ca “ei stiu de generatii cum se face”.
Ma gandesc cu recunostinta la situatiile de viata care mi-au adus in fata o alta viziune asupra vietii si realizez ca acestea au aparut ca urmare a actiunii sincere de a Cauta, a Afla, si a mi se Deschide. Oare nu avem toti oamenii aceasta posibilitate?

Sunt convins ca cei care muncec de la 5 dimineata pana la 11 noaptea pentru o multime de animale, zi de zi, nu sunt absolut deloc mai fericiti, mai impliniti, mai multumiti, si mai regasiti in sinele lor decat unul care isi cultiva gradinuta lui simplu, fara lupta, care sadeste o multime de pomi (din fructele carora nu se va gandi sa fabrice alcool), se scalda in iaz dimineata, tine doua capre si cateva pasari, si se plimba zilnic prin minunea sa de Spatiu in care a cultivat Iubirea, care mediteaza zilnic la propria menire si la regasirea puterilor pierdute, care admira Viata, o sustine si se straduie constient pentru perpetuarea ei mai departe.


7 comentarii:

  1. foarte frumos.. pacat de scrisul font 2 si imaginea care incurca si mai rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu dedicatie speciala pentru dumneavoastra, stimate ANONIM, am schimbat imaginea de fundal. Va doresc lecturare luminoasa si luminata

      Ștergere
  2. Ca bine si adevarat mai graiesti, draga Mircea. Ma inspira de fiecare data ceea ce ne transmiti direct din suflet. Fie ca gandurile tale pline de lumina sa deschida si sa trezeasca din amorteala multe suflete!
    Abia astept sa revin pe meleagurile dragi din Valea Curcubeului si sa incep a-mi scrie Cartea Neamului, de pe propriul Spatiu de Iubire.
    Pe curand!

    Va imbratisez cu drag.
    Gabi (mamica a 2 fetite, de 1, respectiv 2 ani jumate)

    PS: Imaginile sunt fantastice! Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imaginea este foarte frumoasa. Iar ea va fi suplinita cu poze din vale, deci nicio pierdere :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragii mei, sunteti minunati si sensibili!
    Si eu gandesc la fel ca voi... intr-adevar frumusetea sta DOAR in ochii nostri.
    Abia astept sa ne cunoastem!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie imi placea mai mult vechiul fundal, ma simteam deja acolo. Dar nu poti impaca pe toata lumea , nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Salutare, Alex este numele meu, zis si "oache' in copilarie (prietenii stiu de ce), specific ca m-a captivat acest blog si l-am citit in proportie de 80% si impreuna cu a mea sotie "R" va doresc bafta multa si cu siguranta, o sa parcurg intr-o zi acei 450 km din Bucuresti pana la Valaea Curcubeului, pentru a va vizita. Pana atunci, toate cele bune si sa auzim numai de bine!!!

    RăspundețiȘtergere