17 decembrie 2012

Namaste


Pentru inceput, ganduri frumoase tuturor.

As dori sa scriu cateva randuri despre viata in comunitate.
Este foarte frumos si se ajunge la mare implinire sufleteasca, dar nu este usor. Cine isi imagineaza comunitatea ca pe marele salvator, cred ca greseste.

Este minunat ca oamenii se trezesc la cine sunt cu adevarat si este foarte frumos si inaltator sa fii acum pe Pamant. Cu siguranta, inainte de intrupare ne-am oferit care mai de care sa contribuim la aceste schimbari. Insa, totodata, fiecare avem propriul “bagaj” – sa-i spunem karmic?, sau doar “asumat”? – de rezolvat. Iar mutarea intr-o comunitate de oameni pe cale de trezire ne poate ajuta foarte mult. Dar nu poate dintr-o data sa dizolve aceste probleme.
Imi imaginez acest lucru astfel: suntem fiecare ca si inconjurati de un “nor” specific, propriu. Care vine cu noi oriunde am merge. Poate multi nu isi dau seama, dar efectiv fug de ei insisi, mutandu-se in diferite comunitati, unde, cred ei sau spera… totul va fi lapte si miere, ingerii ne vor canta pe umeri, oamenii vor fi nemaipomenit de cumsecade si elevati, niciun caine nu va musca si niciun soarece nu va veni sa roada proviziile din beci, deoarece, de!, este soarecele din comunitate, respectiv, soarece evoluat.
Astfel, exista “micul” risc ca, odata mutarea facuta, sa se constate progresiv si unele “nereguli”. Care, fir-ar ele, nu te lasa sa te bucuri de pacea locului, de marea schimbare din viata ta.
Si, pe nesimtite, apar, pe ici, pe colo, in interior, dezamagirile.
Oare sa fie ele datorate noua insine? Care suntem supusi legii atractiei si inevitabil aducem catre noi evenimente rezonante cu propria vibratie, cu propriul “nor” ?
Oare insusi faptul ca observam toate neregulile, predominant fata de lucrurile ce merg bine, si mai ales faptul ca ne concentram prea mult pe ele - doar se stie ca la nivel cuantic, lucrul observat este mentinut in realitate de catre simpla observare… - sa fie tot o parte a acestui “nor”?
In fine, ideea este ca nu putem fugi de noi insine.
“Fii schimbarea pe care o doresti in lume” – M. Gandhi
Pe langa aceasta posibila “fuga”, constienta sau nu, as dori sa mai mentionez un aspect.
Nu suntem egoul. Acest “ego” fals atasat de o multime de chestii, precum omul iubit, jobul, hrana, principii, dogme, idei etc. Micului “ego” ii place sa joace roluri. Cele mai frecvente: “Parinte”, “Sef”, “Toate mi se-ntampla numai mie”,  “Copil neinteles”, “Eu sunt intelectual, am 35 de ani si 4000 de euro in cont”, “Eu am renuntat la alcool, dar tu???”, “M-am detasat de toate, voi nu!…”, “Eu, sotul ideal, tu, nevasta, asa si-asa”, si altele…….
Suntem mult mai mult decat aceste roluri (uneori asumate cu atata seriozitate, incat poate ar trebui sa mergem la omul ce si-a asumat rolul de psihiatru cu tot atata seriozitate J).
Unul dintre roluri, unul dintre cele mai parsive, este cel de “persoana evoluata spiritual”.
De ce parsiv? Pai, iata de ce: de ceva timp incoace treci prin schimbari majore, renunti la unele alimente grele, te ingrijesti mai bine de propriul trup, arunci obiectele vechi, faci cat poti sa fii intr-o vibratie inalta, progresezi, uneori ajungi si sa predici celor aflati pe cale… S-ar zice pe buna dreptate ca ego-ul se dizolva cu fiecare zi. Simti cum te inalti… Trasaturi pozitive se manifesta tot mai mult in tine… Ego-ul moare… Oare?
El este de o mare inteligenta, insa. Se preface doar ca da ortul popii. De fapt, el creste si mai mult la un nivel mai subtil. Uneori, considerandu-te evoluat, cresti in tine un “pui”, cuminte si neobservabil, de dispret fata de “ceilalti”. Asta merge si pentru cei ce adera la o comunitate aflata sub o anumita ideologie. Noi si lumea…
Se trece la un ego mai amplu. Ego-ul comunitatii. Ne lepadam de multe atasamente, de eul dinainte, dar cadem prada eului mai larg. Ne confundam cu ideologia, cu comunitatea, cu principiile. Ne jucam rolul. Mintea sporovaie intruna. Suntem prinsi iar, alt atasament.
Iata un fragment edificator dintr-o carte pe care o recomand cu multa caldura, una dintre cele mai folositoare carti ce sustin transformarile de acum:”Un paman nou” – Echart Tolle, capitolul “Ego-ul colectiv”


    “Cat de greu e sa traiesti cutine insuti! Una dintre modalitatile prin care ego-ul incearca sa scape de insuficienta sinelul personal este aceea de a-si extinde si consolida sentimentul de sine prin identificarea cu un grup – o natiune, un partid politic, o corporatie, o insitutie, secta, club, gasca, echipa de fotbal.
    In unele cazuri, ego-ul pare sa se dizolve complet cand cineva isi dedica viata unei activitati altruiste, o pune in sluba binelui superior al colectivitatii, fara sa ceara recompense personale, recunoastere sau marire. Ce usurare sa fii eliberat de povara teribila a sinelui personal. Membrii colectivitatii se simt fericiti si impliniti, chiar daca muncesc din greu, chiar daca fac multe sacrificii. Par sa fi trecut dincolo de ego. Intrebarea este: chiar s-au eliberat cu adevarat sau ego-ul doar a facut schimbarea de la personal la colectiv?
    Un ego colectiv are aceleasi caracterisitici ca si ego-ul personal, intre care nevoia de conflict si de dusmani, nevoia de mai mult, nevoia de a avea dreptate impotriva altora care se insala si asa mai departe. Mai devreme sau mai tarziu, colectivitatea va intra in conflict cu alte colectivitati, deoarece ea cauta inconstient conflictul si are nevoie de opozitie pentru a-si defini hotarele si, in consecinta, identitatea. Membrii ei vor experimenta suferinta care decurge inevitabil, din orice actiune motivata de ego. In acel moment se pot trezi si pot realiza elementul de nebunie….
    Apoi exista riscul ca acestia sa nege orice valoare, din cauza amaraciunii. Asta inseamna ca imbratiseaza rapid un alt sistem de credinta, in chiar clipa in care cel anterior a fost recunoscut drept iluzoriu. Ei n-au infruntat moartea ego-ului lor, ci au alergat si s-au incarnat intr-unul nou.
    Un ego colectiv este, de obicei, mai inconstient decat indivizii care formeaza acel ego. De exemplu, multimile (care sunt entitati egoiste temporare) sunt capabile sa comita atrocitati de care un individ in afara multimii n-ar fi capabil. Nu rareori natiunile au un comportament care, in cazul unui individ, ar fi imediat recunoscut ca actiuni ale unui psihopat.
    Odata cu ivirea noii constiinte, unii oameni vor simti imboldul de a forma grupuri care sa reflecte constiinta iluminata. Aceste grupuri nu vor fi ego-uri colective. Indivizii care vor forma aceste grupuri nu or avea nevie sa-si defineasca identitatea prin intermediul lor. Ei nu mai cauta sa se defineasca prin intermediul niciunei forme. Chiar daca membrii acestor grupuri nu sunt inca total eliberati de ego, in ei va exista suficienta luciditate pentru a recunoaste ego-ul lor sau din altii de indata ce apare. Insa este necesara o vigilenta constanta, deoarece ego-ul va incerca sa preia controlul si sa se reafirme in orice mod posibil. Dizolvarea ego-ului prin aducerea lui in lumina constiintei – acesta va fi unul dintre scopurile principale ale grupurilor respective, fie ele formate din iluminati sau constand in organizatii caritabile, scoli sau comunitati de oameni care traiesc impreuna. Colectivitatile iluminate vor indeplini o functie importanta in rasarirea unei noi constiinte. Asa cum colectivitatile egocentrice va imping in inconstienta si suferinta, colectivitatile iluminate pot fi pentru constiinta un vartej care va accelera schimbarea la nivel planetar.”
    Despre ego ne mai spune E. Tolle:
    “Majoritatea oamenilor sunt atat de complet identificati cu vocea din mintea lor – curentul neintrerupt de ganduri involuntare si compulsive, precum si emotiile care le insotesc  - incat am putea spune despre ei ca sunt posedati de minte. Cata vreme sunteti complet inconstienti, luati ganditorul drept ceea ce sunteti voi cu adevarat. Aceasta este mintea egocentrica. O numim egocentrica deoarece fiecare gand – fiecare amintire, interpretare, parere, punct de vedere, reactie, emotie – contine un sentiment de sine, de ego. Aceasta este inconstienta, dpdv spiritual vorbind. Gandirea voastra, continutul mintii voastre este desigur conditionat de trecut: educatia pe care ati primit-o, mediul familial si cultural si altele. Nucleul central al intregii voastre activitati mentale consta in anumite ganduri, emotii si moduri repetitive si persistente si cu care va identificati cel mai mult. Aceasta entitate este insusi ego-ul”
    “Cand traiti prin intermediul sinelui fabricat de minte, fundamentul identitatii voastre este unul precar, deoarece gandul si emotia sunt prin natura lor efemere, trecatoare. De aceea, orice ego se lupta continuu sa supravietuiasca, incercand sa se protejeze si sa se extinda. Conceptul de “eu” nu poate supravietui fara cel de “altul”.
Pe scara acestui sablon inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa  de a critica si a va plange de ceilalti. Isus  a facut referire  la aceasta cand a spus: “De ce vedeti aschia din ochiul fratelui vostru, dar nu vedeti barna din ochiul vostru?”. La celalalt capat, se afla violenta fizica dintre indivizi si razboaiele dintre natiuni. In Biblie, intrebarea lui Isus ramane fara raspuns, dar raspunsul este, desigur urmatorul: deoarece atunci cand critic sau condamn pe altcineva ma simt superior.”

    Desigur, la noi nu e asa, cei de fata se exclud. 
    Serios vorbind, am scris (si citat) aceste randuri doar ca o observatie asupra unei posibile “deturnari” de la drumul dorit, de care pot suferi cei ce se trezesc…
    Numai bine tuturor.

    Marina

   
   
   
       

Un comentariu:

  1. Ca bine zici-"cei de fata se (auto)exclud".Chiar intrasem intr-o mare dilema vis-a-vis de voi cand am citit undeva pe site ca regula imuabila pentru cei ce ar dori sa se mute acolo,sau macar sa incerce,este sa adere,sa creada ori sa nu puna nicicum sub semnul intrebarii scrierile si principiile "Anastasiei".Si imediat o alarma interioara m-a pus in garda fata de posibila voastra tendinta si pericolul,cred eu,de a coagula,sa nu zic structura ca ar fi prea mult,o alta secta.Ar fi contrar pana si spiritului profund al scrierilor minunate puse sub semnul Renasterii Omului si Invierii Hristosului launtric prin TOT ceea ce inseamna Viata.Eu unul va marturisesc ca,desi n-am citit decat crampeie din "Cedrii" si ca imi este imposibil sa nu rezonez cu iubirea aceea care le acopera si din care au iesit,imi este si mai imposibil sa nu raman si sa fiu in cea mai adanca fibra a fiintei mele,in insasi natura mea,total si profund crestin.Pentru ca stiu ca acea Iubire,acea Tandrete Infinita fata de cel mai neinsemnat fir de iarba,gaza ori floricica izvoraste din Jertfa Mielului Cel Mai Inainte De A Fi Lumea,Cuvantul Tatalui,tocmai penru ca lumea sa poata Fi.Restul il stiti cred din Evanhelia dupa Ioan.Respiram si ne miscam si lucram si Suntem in El,din El si pentru El,si El intru noi.Asa cum atat de extraordinar zice Sf.Ioan Hrisostom inainte de Epicleza Liturghiei Cosmice : "Ale Tale dintru ale Tale,Tie iti aducem de toate si pentru Toate".Si nu este acesta decat raspunsul iubirii noastre la Iubirea Lui,caci El ne-a iubit intai,si este cel mai important Act al Omului prin care se naste si se renaste pe sine in Viata cea Adevarata.La fel cu acela de a aseza o samanta in sol gazduind-o si insotind-o in inima sa in fragila ei existenta si multumindu-i pentru jertfa sa intru viata lui.Ori,Euharistie nu inseamna altceva decat Multumire.Totul Este Jertfa si Comuniune si Multumire.Asa sunt toate facute pentru ca asa Este El,Domnul.Restul,chipul schimonosit si nebun al lumii,este ceea ce omul a facut in mod tragic dupa chipul si asemanarea egoului sau hipertrofiat.Si,vorba unui mare avva,sa nu mai dam atata vina pe diavol,ci sa ne asumam responsabilitetea si libertatea de fiinte dumnezeiesti,atat in caderile noastre,chiar cele mai grozave,dar si,acum nu maine,in restaurarea Chipului si Naturii noastre Adamice si Hristice totodata.
    Fratilor si surorilor dragi in Domnul fti binecuvantati.
    Daca le-ati putea sugera celor de la editura Daniusa,ca fiind mai apropiati de ei,sa puna totul sub semnul "darului din dar" ,ar fi tare bine.Sunt unii dintre noi mai saraci,la propriu,si-apoi Adevarul si Frumusetea cum le poti ingradi sub orice forma,fara sa ti se stranga inima in tine ? Nu vreau sa sune ca un repros,ci,sa-mi fie iertat,ca o chemare la asumarea(a lor evident,nu a voastra)unei stari de fapt.E...ca atunci ,in acele clipe ,cand realizezi ca pana si faptele tale bune sunt ca o rana pe tacuta si infinita delicatete a Iubirii lui Dumnezeu.
    ...Si cu asta m-am incadrat perfect in tema si fondul articolului vostru si i-am demonstrat fara putinta de tagada actualitatea...Cei de fata..se exclud,evident.
    La buna auzire si,poate,vedere...in mine se coace incet o cale pe care voi,fericitii,mai puternici si poate cu ceva mai multe posibilitati,ati luat-o deja.
    (Am tot felul de texte si video descarcate de pe net referitoare la permacultura si vi le pot trimite fara probleme prin 'We transfer' daca aveti in ce sa le descarcati.Inclusiv traducerea foarte recent aparuta a cartii lui Sepp Holzer.Videouri practice extraordinar de interesante ale lui Geoff Lawton(aproape 7 ore),Bill Molisson,Robert Hart si altii.Sunt in jur de 8gb si vi le pot trimite la adresa voastra de mail in calupuri de cate 2gb,numai sa aveti acces la internet si spatiu de stocare.)

    RăspundețiȘtergere